La 26 februarie 1876, la Ganghwa (Kokwa), Imperiul Japoniei și regatul Joseon semnează Tratatul de pace și prietenie, în japoneză și chineză. Plenipotențiari japonezi: Kuroda Kiyotaka, comisar extraordinar, locotenent-general, membru al Consiliului privat, ministru al colonizării, și Inoue Kaoru, comisar asociat, membru al Genroin. De partea Joseon: Shin Heon (Shin Ken) și Yun Ja-seung (In-Ji-Sho). Anul 9 Meiji, luna a doua, ziua 26; în era Joseon, a doua zi a lunii a doua a anului Heishi, 485 de la întemeiere. Ratificare și promulgare: 22 martie 1876.

Preambul: cele două guverne vor să reia relațiile amiabile de odinioară. Articolul 1: Joseon, stat independent, se bucură de aceleași drepturi suverane ca Japonia. Relațiile, de aici înainte, în termeni de egalitate și curtoazie, fără aroganță sau bănuială. Regulile și precedentele care stânjenesc raporturile, abrogate; în loc, reguli libere, de uz general, pentru o pace fermă și perpetuă.

Articolul 2: Japonia, oricând după cincisprezece luni de la semnare, poate trimite un trimis în capitala Joseon, admis să trateze cu Rei-So-Han-Sho treburile diplomatice; poate locui acolo sau se întoarce după misiune. Joseon, la fel, un trimis la Tokyo, primit de ministrul de externe. Articolul 3: comunicările oficiale japoneze, în japoneză, zece ani însoțite de traducere chineză. Joseon folosește chineza.

Articolul 4: Sorio, la Fusan (Busan), locul deschis de mai înainte comerțului cu Japonia; de aici înainte, după tratat. Uzurile vechi, abolite, între care Sai-ken-sen, joncele anuale ale fostului principe de Tsushima. În plus, Joseon deschide două porturi, după articolul 5. În aceste locuri, supușii japonezi pot închiria pământ, zidi clădiri și lua în chirie case ale supușilor Joseon. Articolul 5: pe țărmul a cinci provincii — Keikin, Chiusei, Zenra, Keisho și Kankio — se aleg două porturi potrivite comerțului; deschiderea, în luna a douăzecea de la luna a doua a anului 9 Meiji.

Articolul 6: vase japoneze, din vreme rea sau lipsă de combustibil și provizii, pot intra în orice port Joseon, pentru adăpost, lemne, cărbune, reparații; cheltuielile, pe seama căpitanului. Dacă un vas al oricărei părți naufragiază, oamenii locului salvează echipajul și anunță autoritățile. Articolul 7: țărmul Joseon, fără ridicări hidrografice, este periculos; orice marinar japonez poate releva liber coastele, pentru hărți de insule, stânci, recife și adâncimi. Articolul 8: Japonia poate numi un ofițer în fiecare port deschis, pentru protecția negustorilor; chestiunile de interes comun, cu autoritățile locale.

Articolul 9: supușii pot face afaceri liber, fără amestecul autorităților; nici restricție, nici interdicție asupra comerțului. Frauda sau refuzul de plată, urmărite de autorități; niciun guvern nu răspunde pentru datoria particulară. Articolul 10: japonezul care săvârșește o faptă împotriva unui supus Joseon, judecat de autoritățile japoneze; supusul Joseon împotriva unui japonez, de autoritățile Joseon. Pedeapsa, după legile țării fiecăruia.

Articolul 11: regulamente de comerț și dispoziții de detaliu, în capitala Joseon sau la Kokwa Fu, în șase luni, de comisari speciali. Articolul 12: cele unsprezece articole, obligatorii de la semnare, observate credincios. Tratatul, în dublu exemplar. Semnează Kuroda Kiyotaka, Inoue Kaoru, Shin Ken, In-Ji-Sho. Incidentul Un'yō, de pe 20 septembrie 1875, la Ganghwa, precedă tratatul; textul nu-l numește. Nu sunt numite aici Incheon și Wonsan.

Imagine: World Imaging, exemplarul tratatului la Japan Diplomatic Archives, 2009, CC BY-SA 3.0, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9. Fotografie a documentului pe vitrină, nu scena semnării.

Sursă consultată: Japan–Korea Treaty of 1876. Textul tratatului: Treaty of Peace and Friendship, Kokwa, 26 February 1876 (Kyujoyakuisan).