La 2 februarie 1848, în Villa de Guadalupe Hidalgo, la nord de Ciudad de México ocupată, s-a semnat Tratatul de pace, prietenie, limite și aranjament definitiv dintre Statele Unite și Republica Mexicană. Nicholas Trist a semnat pentru Washington; Luis Gonzaga Cuevas, José Bernardo Couto și Miguel de Atristain, pentru Mexic. Locul a fost altarul vechii Bazilici a Guadalupei.

Războiul mexicano-american, deschis în 1846 după anexarea Texasului, se încheiase pe teren în septembrie 1847, când trupele generalului Winfield Scott au luat capitala. Președintele James K. Polk îl convocase pe Trist înapoi la Washington. Mesajul a întârziat; Trist a refuzat ordinul și a negociat totuși, convins că pierde ultima șansă de pace.

Articolul V nu înșiră provincii, ci trasează granița: Rio Grande până la New Mexico, apoi vest spre meridianul 110, Gila și o linie dreaptă spre portul San Diego. Mexicul a cedat astfel circa 55% din teritoriul reclamat înainte de război: Alta California și partea de vest a Santa Fe de Nuevo México, adică California, Nevada, Utah, cea mai mare parte a Arizonei și porțiuni din New Mexico, Colorado și Wyoming.

Statele Unite au plătit 15 milioane de dolari „în considerația extinderii frontierelor” și au preluat datorii mexicane către cetățeni americani, circa 3,25 milioane. Articolele VIII și IX urmau să protejeze proprietatea și drepturile civile ale mexicanilor rămași pe teritoriul cedat. Locuitorii aveau un an să aleagă cetățenia; peste 90% au ales-o pe cea americană.

Senatul SUA a ratificat actul în martie, dar a tăiat Articolul X, care garanta concesiunile de pământ acordate de Spania și de Mexic. Articolul IX a fost slăbit: admiterea la cetățenie trecea „la timpul potrivit”, judecat de Congres, nu „cât mai curând”. Mexicul a ratificat în mai; schimbul de ratificări a avut loc la 30 mai, la Querétaro.

Arhivele Naționale ale SUA notează că Polk a ales să trimită Senatului lucrarea subalternului dezavuat, pentru că obținea California și New Mexico. Trist și-a pierdut cariera. Disputele de pământ dintre urmașii concesionarilor mexicani și coloniștii anglo-americani au continuat după tratat.

Cumpărarea Gadsden din 1853 a mai tăiat o fâșie din sudul Arizonei și New Mexico și a anulat Articolul XI, care obliga Washingtonul să stăvilească raidurile indigene spre Mexic. Nu face parte din actul de la Guadalupe Hidalgo. Harta de după 1848 e rezultatul războiului, nu al unei vânzări pașnice.

Imagine: Alejandro Linares Garcia, pagina cu semnături a Tratatului de la Guadalupe Hidalgo, Muzeul de Istorie Navală, Ciudad de México, 19 septembrie 2009, CC BY-SA 4.0, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Treaty of Guadalupe Hidalgo. Textul tratatului: The Treaty of Guadalupe Hidalgo — National Archives.