La Hamburg, pe 22 mai 1762, Jean Jules de Hecht, consilier privat și ministru rezident prusac în Cercul Saxoniei Inferioare, și Adolph Frederic d'Olthof, consilier al Regenței în Pomerania, au semnat, după schimbul deplinelor puteri, un tratat de pace, împăcare și prietenie între Frederic al II-lea al Prusiei și regele Adolf Frederic al Suediei, cu sigiliile armelor. Actul este făcut în numele Preasfintei Treimi. Ratificările urmează să fie schimbate tot la Hamburg, în patru săptămâni, sau mai curând dacă se poate.

Tratatul nu este pacea ruso-prusacă de la Sankt Petersburg din 5 mai, care a făcut continuarea războiului suedez cu neputință, nici armistițiul de la Ribnitz din 7 aprilie, nici pacea de la Stockholm din 1720, pe care o reînnoiește, nici Hubertusburg din 1763.

Articolul întâi proclamă, pe uscat și pe mare, pace nestrămutată și prietenie statornică între regele Prusiei și regele și Coroana Suediei, moștenitori, state și vasali: nicio ostilitate tainică sau fățișă, niciun ajutor, direct sau indirect, dușmanilor celeilalte părți, nicio alianță potrivnică acestei păci, cu derogare de la înțelegerile vechi care i s-ar împotrivi. Articolul al doilea dă amnistie și uitare veșnică a tot ce s-a petrecut în război; nimeni nu va fi neliniștit din pricina avocatoriilor publicate de o parte sau de alta.

Articolul al treilea constată că ostilitățile au încetat prin armistițiul de la Ribnitz. Regele Suediei se îndatorează să evacueze, în cel mult cincisprezece zile de la semnare, toate ținuturile, orașele, locurile și cetățile prusace ocupate de trupele suedeze și să le restituie, astfel încât hotarele și stăpânirile să revină la starea de dinaintea războiului, potrivit păcii de la Stockholm din 1720, care este reînnoită ca și cum ar fi inserată cuvânt cu cuvânt. Suedia ceruse Usedom, Wollin și închiderea gurii Swinei; Prusia a ținut status quo-ul.

Articolul al patrulea restabilește comerțul liber pe uscat și pe mare și toată buna vecinătate a supușilor, ca înainte de război. Articolul al cincilea: câtă vreme războiul Prusiei cu împărăteasa-regină și cu alte puteri ține încă, Suedia făgăduiește solemn să nu mai ia parte împotriva regelui Prusiei, nici ca garant al Păcii Westfalice, nici sub alt pretext, și să țină o neutralitate desăvârșită; își rezervă însă, în toate celelalte privințe, calitatea de garant al Westfaliei, cu drepturile ce decurg din ea.

Articolul al șaselea eliberează de îndată prizonierii și ostaticii, fără răscumpărare. Contribuțiile și dările încetează din ziua semnării; tot ce ar fi stors după aceea se înapoiază. Prusia a ratificat pe 29 mai; regele Adolf Frederic, la Stockholm, pe 3 iunie.

Luise Ulrike, regina Suediei și sora lui Frederic, a mijlocit înțelegerea. Regele Prusiei a spus Senatului de la Stockholm că numai de dragul ei consimte. Războiul pomeranian se încheie astfel fără câștig suedez de pământ. Tratatul de la Hamburg nu este pacea generală a Războiului de Șapte Ani.

Imagine: Luise Ulrike a Prusiei, regină a Suediei; Antoine Pesne, domeniu public, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Treaty of Hamburg (1762). Textul tratatului: Martens: Traité de Hambourg, 22 mai 1762.