La 27 septembrie 1422, în tabăra de pe râul Osa și de lângă lacul Mełno, la răsărit de Grudziądz, marele maestru Paul von Rusdorf și maestrul livonian Siegfried Lander von Spanheim au încheiat pacea cu regele Władysław Jagiełło și cu marele duce Alexandru Vytautas, împreună cu aliații lor. Preliminariile fuseseră vorbite de câte opt plenipotențiari de tabără, după armistițiul din 17 septembrie. Nu e prima pace de la Toruń, din 1411, și nu a doua, din 1466.

Pergamentul de pe partea Ordinului, păstrat la Archiwum Główne Akt Dawnych din Varșovia sub sygn. 5629, e dat de Rusdorf și de Lander von Spanheim. Inventarul îl plasează în tabăra de pe Osa și de lângă lacul Mełno. Au rămas 43 de sigilii și mai multe benzi de pergament goale. Weise l-a editat după o copie a lui Adam Wolff, pentru că originalul e rupt de la colțul stâng spre mijloc. Schimbul documentelor principale, datate tot atunci, s-a făcut la Veliuona, între 9 și 18 mai 1423; Martin al V-lea a aprobat pacea pe 10 iulie.

Pentru Polonia, câștigul e îngust: Nieszawa, Orłowo, Murzynno și Nowa Wieś, plus jumătate din albia Vistulei de la gura Drwęcei. În schimb, regele renunță la pretențiile asupra Pomereliei, ținutului Culm și ținutului Michelau. Castelul komtural de la Mała Nieszawka urmează să fie dărâmat; ruinarea s-a făcut în 1423–1424. Pentru contemporanii poloni, bilanțul a fost o dezamăgire față de pretențiile de după Grunwald.

Pentru Lituania, Ordinul renunță pe vecie la Țemaitia, nu doar pe durata vieții lui Jagiełło și a lui Vytautas, cum făcuse pacea din 1411. Frontiera prusacă–lituaniană trece din pustietatea Suvalkiei, prin triunghiul de la nord de Neman, până la Nemirseta, pe țărm. Cetatea Memel rămâne Ordinului; textul o numește și „castrum Memel in Samogitico Cleupeda appellatum”. Lituania păstrează o fâșie de țărm între Palanga și Šventoji, de vreo 15 kilometri, care desparte Prusia de ramura livoniană. Portul nu s-a dezvoltat acolo, între Memel și Libau.

Părțile n-aveau la lac sigiliile de majestate, deci ratificarea a întârziat. Rusdorf a încercat să redeschidă tratatul, nădăjduind ajutor de la Sigismund. Întâlnirea de la Kežmarok, din 30 martie 1423, i-a tăiat sprijinul imperial: Polonia–Lituania opreau ajutorul către husiti, Vytautas părăsea amestecul în Boemia. La Veliuona s-au pus, pe partea polono-lituaniană, vreo 120 de sigilii; primii garanți lituanieni sunt voievodul Vilniusului Albertas Manvydas, starostele Kristinas Astikas, voievodul Trakaiului Jonas Jaunius și starostele Țemaitiei Mykolas Skirgaila.

Nu e bătălia de la Grunwald din 1410, nu războiul de treisprezece ani și nu tratatul de la Riga din 1921, pe calea căruia pergamentul a ajuns de la Petersburg la AGAD. Ducii mazovieni Janusz I cel Bătrân și Siemowit IV sunt părți, alături de Deutschmeisterul Eberhard von Saunsheim. Un litigiu imediat după pace, pentru moara de la Lubicz, l-a câștigat Ordinul; Vytautas a amenințat atunci că lasă Palanga dacă Polonia nu cedează.

Monumentul păcii de la Mełno, pe malul lacului. Foto: Margoz, Wikimedia Commons, CC BY-SA 3.0.

Pentru context: Treaty of Melno. Documentul: Pokój mełneński (AGAD, sygn. 5629).