La 29 septembrie 1267, la Montgomery, cardinalul Ottobono, diacon de Sfântul Adrian și legat al Scaunului apostolic, a dat instrumentul păcii dintre Henric al III-lea și Llywelyn ap Gruffudd. Data e iii Kalendas Octobris, al treilea an al papei Clement al IV-lea. Actul fusese vorbit duminica dinainte, la Shrewsbury, de trimișii prințului; joia, de sărbătoarea Sfântului Mihail, Llywelyn a primit pacea, a făcut omagiu regelui și jurământ de fidelitate. Nu e tratatul de la Pipton din 1265 și nu pacea de la Aberconwy din 1277.

În numele regelui, al moștenitorilor și al oamenilor săi, și al lui Llywelyn, fiul lui Gruffudd, pentru urmași și oameni, se iartă rănile și pagubele de pe ambele părți. Llywelyn înapoiază pământurile luate în ultima ceartă, în afară de Brycheiniog și Gwerthrynion, care îi rămân în seizină; asupra lor, ca și asupra celor restituite, se judecă după obiceiurile Marchiei. Builth îi rămâne, iar regele îi dă dreptul pe care îl avea acolo. În Maelienydd, Roger Mortimer poate ridica un castel; dacă pământul e judecat al lui Llywelyn, i se înapoiază și castelul.

Regele îi lasă Cedewain și Ceri. Despre Whittington, Llywelyn primește slujba pe care predecesorii lui o avuseseră, garda rămânând cavalerului căruia regele i-a dat-o. Robert de Mohaut e eliberat de îndată, cu tot pământul de la Hawarden; treizeci de ani nu are voie să zidească acolo castel. Gruffudd ap Gwenwynwyn nu e ținut să înapoieze ce ținea cât a fost cu regele, înainte de a trece de partea lui Llywelyn.

Din liberalitate curată, cu voia și încuviințarea lui Edward, întâiul născut, regele dă lui Llywelyn și moștenitorilor principatul Țării Galilor, ca să se numească și să fie principi de Wales. Primește fidelitatea și omagiile tuturor baronilor galezi, ca ținând pământurile de la principe în cap, afară de omagiul lui Maredudd ap Rhys, pe care regele și-l păstrează, cu tot pământul acestuia, pe care principele trebuie să-l restituie. Dacă regele va vrea mai târziu să-i cedeze și acel omagiu, principele datorează cinci mii de mărci.

Fratelui Dafydd i se înapoiază tot pământul de dinainte de a trece de partea regelui; dacă nu-i ajunge, sporul îl hotărăsc Gruffudd ap Gwenwynwyn, Gruffudd ap Madog, Hywel ap Madog, Owain ap Bleddyn și Tudur ap Ednyfed, până la Crăciun. Regele dă principiului și cei patru cantref-uri din Perfeddwlad, tot atât de deplin ca predecesorii. Pentru principat, pământuri, omagii și danii, Llywelyn și urmașii datorează fidelitate, omagiu și slujba obișnuită regilor Angliei. Niciuna din părți nu primește, pe pământul ei, un dușman banit al celeilalte.

Pentru toate daniile, principele datorează douăzeci și cinci de mii de mărci: o mie într-o lună, patru mii până la Crăciun, apoi trei mii pe an, de Crăciun, la mănăstirea din Chester, până la stingerea sumei. Întârzierea după Purificare aduce o sută de mărci pedeapsă, apoi cincizeci pe lună. Au jurat, pe evanghelii, Robert Walerand și John de la Lynde pe sufletul regelui, Walerand pe al lui Edward, Einion ap Caradog și Dafydd ap Einion pe al lui Llywelyn. La Montgomery au jurat și Hywel ap Madog, seneshalul Goronwy și Tudur ap Ednyfed. Sigiliile legatului, regelui, lui Edward, prințului, lui Einion și Dafydd întăresc actul. Nu e titlul de principe de Aberffraw al bunicului, din anii 1230, și nu pretenția unchiului Dafydd ap Llywelyn, din 1240–1246.

Castelul Montgomery, lângă vadul Severnului al păcii. Foto: Rosser1954, Wikimedia Commons, CC BY-SA 4.0.

Pentru context: Treaty of Montgomery. Textul: Littere Wallie, De pace facta (Edwards, 1940).