Republica Democratică Georgia, condusă de menșevici, și-a proclamat independența pe 26 mai 1918. Moscova n-a recunoscut-o de jure. După o lovitură bolșevică eșuată la Tbilisi și o încercare a Armatei Roșii de a intra în Georgia, la începutul lui mai 1920, Lenin a acceptat un tratat. Evgheni Gegechkori, ministru de externe, a văzut în clauze o încălcare a suveranității. Premierul Noe Jorania a semnat ca să obțină recunoașterea. Tratatul, șaisprezece articole, s-a semnat la 7 mai 1920, la Moscova. Pentru RSFS Rusă: Lev Karahan, adjunct al comisarului de externe. Pentru Georgia: Grigol Uratadze, membru al Adunării Constituante. Două exemplare. Intră în vigoare prin semnare, fără ratificare aparte.

Articolul I: Rusia recunoaște fără rezervă independența și suveranitatea statului georgian și renunță de bunăvoie la toate drepturile suverane pe care le avusese asupra poporului și teritoriului Georgiei. Articolul II: Rusia se angajează să nu se amestece în treburile interne. Articolul III: granița, de la Marea Neagră pe Psou, peste munții de la nordul fostelor gubernii Cernomorsk, Kutais și Tiflis, până la ținutul Zakataly și Armenia; vârfurile, neutre până la 1 ianuarie 1922; comisie mixtă pentru traseu.

Articolul IV: Rusia recunoaște Georgiei guberniile Tiflis, Kutais și Batum, cu ținuturile Zakataly și Suhum, și orice altă parte a fostului viceregat al Caucazului pe care Georgia ar dobândi-o prin tratat cu vecinii. Articolul V: Georgia dezarmează și internează unitățile care pretind a fi guvernul Rusiei sau al aliaților ei, predă materialul de război, nu lasă teritoriul bază împotriva Moscovei. Rusia, la rândul ei, nu primește pe teritoriul ei grupuri care pretind a fi guvernul Georgiei.

Articolul X: Georgia scutește de pedeapsă pe cei care au lucrat în favoarea RSFS sau a Partidului Comunist. Articolul XII: națiunea cea mai favorizată, până la un tratat de comerț. Articolul XIV: relații diplomatice și consulare, cât de curând. Suplimentul secret, articolul 1: Georgia recunoaște dreptul de existență și activitate al partidului comunist, inclusiv întruniri și presă. Clauza anulează, în practică, articolul II.

Opinia publică georgiană a numit textul, raporta Oliver Wardrop, „supunere voalată”. Totuși, Consiliul Suprem aliat a recunoscut Georgia de jure pe 11 ianuarie 1921. Pacea a ținut nouă luni. În februarie 1921, Armata Roșie a ocupat țara. Nu e Tratatul de la Moscova din 1921, cu Turcia. Coperta e Karahan, plenipotențiarul rus; Uratadze pe Commons e prea îngust.

Surse: Treaty of Moscow (1920); Treaty between the Democratic Republic of Georgia and the Russian Socialist Soviet Federative Republic, 7 May 1920.