La 29 august 1842, în cabina de stat a navei HMS Cornwallis, ancorată pe Yangtze în dreptul orașului Nanking, Sir Henry Pottinger a semnat, alături de comisarii Qing Qiying, Yilibu și Niu Jian, Tratatul de pace, prietenie și comerț dintre regina Victoria și împăratul Daoguang. Actul, în treisprezece articole, a închis Primul Război al Opiului, după ce vasele britanice amenințau să atace capitala provinciei.

Războiul pornise din deficitul comercial britanic și din confiscarea, de către Lin Zexu, a opiului adus clandestin în China. Un prim proiect de articole fusese pregătit la Foreign Office, la Londra, încă din februarie 1840: R. Derek Wood arată, în studiul despre forma tratatului, că distanța de șase luni dus-întors și scrierea în două alfabete au forțat o procedură neobișnuită. Convenția de la Chuenpi din 1841, parafată de Charles Elliot și Qishan, fusese respinsă; textul de la Nanking a pornit, în bună măsură, de acolo, cu insula Hong Kong trecută explicit la articolul III.

Qing ceda Coroanei britanice insula Hong Kong „în perpetuitate”, ca port unde negustorii să-și poată carena navele și ține magazii. Sistemul de la Canton, care ținuse comerțul străin într-un singur port și în monopolul cohongului, cădea: pe lângă Canton se deschideau Amoy (Xiamen), Fuzhou, Ningbo și Shanghai, cu consuli britanici îndreptățiți să vorbească direct cu autoritățile locale. Tarifele urmau să fie fixe, stabilite de comun acord.

Despăgubirea se urca la 27 de milioane de dolari de argint, în rate pe trei ani, cu dobândă de 5 la sută la întârzieri: șase milioane pentru opiul confiscat de Lin, șase pentru răscumpărarea Cantonului din 1841, trei pentru datoriile negustorilor din Canton și douăsprezece pentru costul războiului. Prizonierii britanici urmau eliberați, iar supușii chinezi care colaboraseră cu britanicii primeau amnistie. Trupele se retrăgeau de la Nanking și de pe Marele Canal după asentimentul împăratului și prima rată; Gulangyu și Zhaobaoshan rămâneau ocupate până la plata integrală.

Împăratul Daoguang și-a dat acordul pe 8 septembrie; ratificarea sa a venit pe 27 octombrie, a reginei Victoria pe 28 decembrie, iar schimbul instrumentelor s-a făcut la Hong Kong pe 26 iunie 1843. Tratatul nu legaliza opiul: Palmerston ceruse negociatorilor să obțină legalizarea în afara textului, iar partea chineză a refuzat. Extra-teritorialitatea și clauza națiunii celei mai favorizate au venit abia prin Tratatul de la Bogue, în 1843.

Pentru naționaliștii chinezi de mai târziu, Nanking a deschis „secolul umilinței” și seria „tratatelor inegale”: concesii unilaterale, fără reciproce britanice. La momentul semnării, scrie Joanna Waley-Cohen, curtea Qing nu l-a socotit o catastrofă fără precedent — asemănându-l, în formă, cu un aranjament recent cu Kokand. Pottinger a devenit primul guvernator al Hong Kongului. Copii se păstrează la The National Archives, la Londra, și la Muzeul Palatului Național din Taipei.

Sursă consultată: Tratatul de la Nanking. Studiu: The Treaty of Nanking: Form and the Foreign Office, 1842–43.