După 1828, Georgia a desființat guvernul cherokee, a interzis Consiliului Național să se întrunească și a scos martorii indieni din procesele cu albi. Descoperirea aurului, la sfârșitul lui 1829, a grăbit loteria funciară din 1832. Worcester v. Georgia, în 1832, a anulat legile statului; Georgia le-a aplicat mai departe. Andrew Jackson i-a spus lui John Ridge că nu va folosi forța federală. Lewis Cass a oferit titluri la vest, autoguvernare și ajutor la mutare, condiționate de plecarea tuturor. Consiliul Național a anulat alegerile din 1832 și a mutat guvernul de urgență în Tennessee. Circa 16.000 de cherokee trăiau atunci în nord-vestul Georgiei, cu fâșii în Tennessee, Alabama și Carolina de Nord.

Treaty with the Cherokee, 1835, 7 Stat. 478, a fost încheiat la 29 decembrie 1835, la New Echota, Georgia, de comisarii William Carroll și John F. Schermerhorn, cu o minoritate — Treaty Party, în jurul lui Major Ridge, John Ridge, Elias Boudinot și Stand Watie. Consiliul Național, cu Principalul șef John Ross, nu a semnat. Preambulul pretinde că cine nu a venit la consiliul convocat pe 21 decembrie și-a dat acordul. Semnatarii includ Major Ridge, Boudinot, Andrew Ross, James Starr, John Gunter; John Ridge și Watie au adăugat numele la Washington. Proclamația a urmat pe 23 mai 1836. Articolele suplimentare poartă data 1 martie 1836, 7 Stat. 488.

Articolul 1 cedează toate pământurile de la est de Mississippi, pentru cinci milioane de dolari, plus 300.000 dacă Senatul recunoaște daunele. Articolul 2 reia tratatele din 6 mai 1828 și 14 februarie 1833: șapte milioane de acri în Indian Territory, un „outlet” spre vest și încă 800.000 de acri lângă Missouri, pentru 500.000 de dolari. Articolul 5 spune că acele pământuri nu vor intra, fără consimțământ, în vreun stat sau teritoriu. Articolul 7 rezervă un delegat în Camera Reprezentanților, „când Congresul va prevedea”. Articolul 8 pune mutarea și un an de hrană în sarcina Statelor Unite, cu medic pe fiecare detașament. Articolul 12 lasă preempțiune de 160 de acri, la prețul minim al Congresului, familiilor din Carolina de Nord, Tennessee și Alabama care vor să rămână sub legea statului. Articolul 16 dă doi ani de la ratificare pentru plecare.

Senatul a ratificat cu un vot. Ross a dus, în primăvara lui 1838, o petiție cu aproape 16.000 de semnături. Van Buren l-a trimis pe generalul Winfield Scott. Mutarea forțată din 1838–1839 a rămas Trail of Tears. Pe 22 iunie 1839, echipe l-au ucis pe Major Ridge, pe John Ridge și pe Boudinot, invocând legea cherokee — scrisă de Major Ridge — care punea pedepse capitale pe cedarea pământului național. Watie a scăpat. Războiul civil cherokee a ținut până după Războiul Civil american.

Fotografia CC0 de la New Echota arată capitala în care s-a semnat. În 2019, șeful Chuck Hoskin Jr. a citat articolul 7 și a propus-o pe Kimberly Teehee delegat; United Keetoowah Band a numit-o, în 2021, pe Victoria Holland, ca succesoare a semnatarilor.

Tratatul a devenit temeiul juridic al mutării, deși Consiliul Național l-a respins. Absența majorității a fost citită, la Washington, ca tăcere consimțită.

Surse: Treaty of New Echota; Oklahoma State University, Kappler, Treaty with the Cherokee, 1835.