Elisabeta I a Angliei și Statele Generale ale Provinciilor Unite au încheiat la palatul Nonsuch, în Surrey, la 10 august 1585, tratatul de asistență: primul tratat internațional al ceea ce va fi Republica Olandeză. Articolul 1, în copia engleză din 1732: 4.000 de pedestrași și 500 de cai, apoi 5.000 și 1.000, sub un guvernator general de rang, „bine înclinat spre adevărata religie”, plătiți de regină pe durata războiului. Elisabeta a refuzat suveranitatea Țărilor de Jos, oferită de deputați. Tratatul de la Joinville din 1584, Filip al II-lea și Liga Catolică, a grăbit decizia. Antwerpen a căzut pe 17 august; ajutorul n-a mai ridicat asediul.

Articolul 2: Provinciile, în pace, restituie cheltuielile de recrutare, transport și leafa primului an în primul an de pace, restul în patru rate anuale, după socoteala comisarilor. Articolul 3: în termen de o lună de la confirmare, Statele predau guvernatorilor numiți de regină Vlissingen (Flushing) și castelul Rammekens pe Walcheren, plus Brill (Den Briel) și două fortărețe în Olanda, garnizoană engleză până la plata integrală la Londra. Zeelanda s-a opus gajului. Articolele 4–8: artilerie inventariată; guvernatorii englezi țin apărarea, nu politica civilă; fără corespondență cu spaniolii; magistrați, privilegii și impozite locale rămân ale orașelor.

Articolul 10: la stingerea datoriilor, orașele de cauțiune se restituie Statelor, nu regelui Spaniei. Articolul 11: jurământ dublu, reginei și Statelor Generale, pentru locuri și pentru religia practicată în Anglia și în Provincii. Articolul 14: biserică pentru garnizoană, cult ca în Anglia. Articolul 16: doi consilieri englezi în Consiliul de Stat; guvernatorii orașelor de cauțiune pot asista, fără a fi membri. Articolele 17–19: guvernatorul general și Consiliul reformează moneda, impozitele, numărul de ofițeri și disciplina militară. Ratificare a Statelor, 2 octombrie stil nou.

Robert Dudley, conte de Leicester, a debarcat la Vlissingen în decembrie și a primit de la State, în ianuarie 1586, titlul de guvernator general, peste ceea ce Elisabeta acceptase pentru ea. Conflictul cu Olanda și Zeelanda, Deduction-ul lui François Vranck (1587), retragerea lui Leicester în aprilie 1588. Tratatul a rămas în vigoare; reînnoit la Westminster, 6/16 august 1598. Filip a tratat Nonsuch drept declarație de război; Armada, trei ani mai târziu.

Nu e Joinville 1584, nu e Greenwich și nu e Westminster 1598. Coperta e palatul Nonsuch, gravura Braun și Hogenberg după desenul lui Joris Hoefnagel din 1582, locul semnării.

Surse: Treaty of Nonsuch; Treaty of Nonsuch, A General Collection of Treatys (1732).