La 20 ianuarie 1874, la Pulo Pangkor, în posesiunile britanice, se încheie Angajamentul de la Pangkor. Semnătura: Andrew Clarke, guvernator al Așezărilor Strâmtorilor, comandant-șef și viceamiral, pe vaporul colonial Pluto, la largul insulei. Articolele, citite și tălmăcite, îi leagă pe semnatari, moștenitori și urmași. Ștampile: sultanul Perakului, bendahara, temenggong, mantri, shahbandar, raja mahkota, laxamana, dato' Sagor. Ismail, sultan în exercițiu, nu e acolo. Al treilea pretendent, Raja Yusuf, nu e invitat.

Preambulul: anarhie în Perak, lipsă de guvernare statornică, mine de staniu ale supușilor britanici neprotejate, piraterie, omor, incendiere. Comerțul britanic suferă; liniștea așezărilor vecine e amenințată. Anumiți șefi au cerut ajutor. Guvernul Majestății Sale se consideră legat prin tratate să protejeze regatul. Clarke propune articole „reciproc folositoare” stăpânilor independenți ai Perakului, supușilor lor și supușilor reginei.

Articolul I: raja muda Abdullah e recunoscut sultan. Articolul II: raja bendahara Ismail, sultanul în funcțiune, păstrează titlul de sultan muda, cu pensie și un teritoriu mic. Articolul III: celelalte numiri de mari dregători, făcute când Ismail a primit însemnele, se confirmă. Articolul IV: puterea dată de fostul sultan mantriului Ngah Ibrahim asupra Larutului se confirmă. Articolul V: veniturile se strâng și numirile se fac în numele sultanului.

Articolul VI: sultanul primește și găzduiește un ofițer britanic, numit rezident, acreditat la curte, al cărui sfat trebuie cerut și urmat în toate chestiunile, în afara religiei și obiceiului malaez. Articolul VII: guvernatorului Larutului i se atașează un asistent-rezident, subordonat rezidentului Perakului, cu puteri asemănătoare. Speedy va fi omul de la Larut. Articolul VIII: plata rezidenților e prima sarcină pe veniturile Perakului, după cuantumul Așezărilor Strâmtorilor. Articolul IX: lista civilă e a doua sarcină. Articolul X: strângerea veniturilor și administrația generală stau sub sfatul rezidenților.

Articolul XI: cesiunea Puloului Dinding și a insulelor Pangkor, prost înțeleasă, se rectifică după harta Strâmtorii Malacca, de la Bukit Sigari la Pulo Katta. Articolul XII: versantul sudic al râului Krian devine teritoriu britanic, rectificare a graniței de sud a Provinciei Wellesley. Articolul XIII: după încetarea tulburărilor, ofițeri britanici restabilesc ocuparea minelor și plătesc despăgubiri; hotărârea lor e definitivă. Articolul XIV: mantriul Larutului recunoaște datoria cheltuielilor anchetei și ale efortului britanic de a liniști Perak.

În aceeași dimineață, Clarke semnează cu capii chinezi Ghee Hin și Hai San un angajament de 50.000 de dolari pentru pace: dezarmare, dărâmarea palisadelor, întoarcerea la mine. Chung Keng Quee și Chin Ah Yam primesc titlul de kapitan Cina. Larut va fi numit Taiping. Ismail ține însemnele și nu recunoaște textul. James W. W. Birch, primul rezident, e ucis în 1875. Modelul rezidentului trece în Selangor, Sungai Ujong, apoi Pahang; în 1895, Statele Malaeze Federate.

Imagine: Cmglee, Insula Pangkor și Lumut văzute din est, 2019, CC BY-SA 4.0, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Pangkor Treaty of 1874. Textul tratatului: Pangkor Treaty, 20 January 1874 (NUS / Allen, Stockwell & Wright).