Casele Avesnes și Dampierre, amândouă din neamul Margaretei de Constantinopol, se sfâșiau de un veac pe gurile Scheldei. După Pintenele de Aur, în iulie 1302, flamanzii au urcat în 1303 până la Haarlem și au luat Utrecht; au rămas în picioare Dordrecht și Zierikzee. Guy de Namur, fiu al contelui de Flandra, s-a numit seigneur, apoi comte de Zélande. În 1304, flota olandezo-franceză a genovezului Rainier Grimaldi a zdrobit asediul de pe Gouwe, în fața Zierikzee. Titlul de conte de Zeeland, fără rădăcină carolingiană, era încă o revendicare, nu un fief recunoscut.

Negocierile au început la Tournai, în 1322, sub mijlocirea regelui Franței. O încercare din 1311, tot cu Filip al IV-lea, eșuase; în 1315 regele și contele de Hainaut-Holland făcuseră un tratat împotriva Flandrei. În decembrie 1322 s-a ajuns la o înțelegere; actul definitiv, în picardă veche, s-a pecetluit la 6 martie 1323, la Paris. Incipitul: „A Tous chiaus qui ches presentes lettres verront et oiront… Guillaumes Cuens de Haynnau, de Hollande, de Zeelande et Sires de Frize… Et Loys Cuens de Flandres et de Nevers.”

Ludovic I de Flandra, conte de Nevers, a renunțat la toate drepturile de feudă asupra Zeelandului, insule și ape, și l-a recunoscut pe Willem al III-lea de Holland, totodată conte de Hainaut, drept conte de Zeeland. Willem a slăbit pretențiile asupra Flandrei imperiale: Cele Patru Ambachte, ținutul Waas, Aalst, Geraardsbergen și terres des débats rămân Flandrei. Zeeland Beoosten Schelde (Schouwen, Duiveland, Tholen) și Bewesten Schelde (Walcheren, cu Middelburg) se unesc într-un comitat nedespărțit, ținut de-a dreptul de la regele roman, nu ca subfeudă flamandă.

Pecețile de ceară, pe șnururi de mătase: cei doi conți; din Hainaut, Valenciennes, Mons, Maubeuge, Binche; din Holland și Zeeland, Dordrecht, Zierikzee, Middelburg, Delft, Leiden, Haarlem. În dreapta, șase găuri pentru Gent, Brugge și Ieper; găurile sunt curate, sigiliile flamande n-au fost, se pare, niciodată prinse. Originalul, 63 pe 58 de centimetri, stă la Archives Départementales du Nord, Lille, Musée 12. Fiindcă pământurile țin de Imperiu, părțile s-au înfățișat regelui roman Ludovic al IV-lea; confirmarea, pe 4 martie 1324.

Tratatul nu pomenește religie. Pomenește stăpânirea, trecerea liberă pentru negoț și, acolo unde hotarul e nesigur, măsurători. Pentru Zeeland, ziua pecetluirii e data de naștere a comitatului ca entitate recunoscută de Flandra, de Franța și de Imperiu. Arjan van Dixhoorn a citit actul ca punctul în care titlul, o vreme „ficțiune” (Gosses), a devenit fapt: de la burggrafiat împărțit, la graafschap ținut integral de Avesnes.

Harta Flandrei din anii 1305–1323, pe Commons, arată comitatul în pragul păcii, nu pagina pecetluită de la Lille. Peste șapte veacuri, arhiva lilleză a împrumutat actul Muzeului Zeeuws din Middelburg. Textul picard, transcris de Jurian Bazen, e publicat de Koninklijk Zeeuwsch Genootschap der Wetenschappen.

Surse: Treaty of Paris (1323); Arjan van Dixhoorn, Het verdrag van Parijs en de wording van het graafschap Zeeland.