Războiul de Șapte Ani, izbucnit sub George al II-lea, s-a întins pe patru continente și a atras Spania și Portugalia. Preliminariile s-au semnat la Fontainebleau, pe 3 noiembrie 1762. Tratatul secret de acolo predase Spaniei Louisiana de la vest de Mississippi; Madridul n-a luat posesia până în 1769. Hubertusburg, între Prusia, Austria și Saxonia, a venit cinci zile după Paris și a închis teatrul german separat.

Tratatul definitiv de pace și prietenie a fost semnat la 10 februarie 1763, la Paris. Pentru George al III-lea: John Russell, duce de Bedford, păstrătorul sigiliului privat. Pentru Ludovic al XV-lea: César Gabriel de Choiseul, duce de Praslin. Pentru Carol al III-lea: Jerónimo Grimaldi. Iosif I al Portugaliei a aderat în aceeași zi, prin Martinho de Melo e Castro. Ratificările, în Paris, într-o lună.

Articolul IV: Franța renunță la Acadia și cedează Canada, Capul Breton și tot golful Sfântului Laurențiu. Catolicii din Canada își țin ritul, în măsura legilor britanice; locuitorii pot emigra optsprezece luni, vânzând bunurile doar supușilor britanici. Articolul V reînnoiește pescuitul de la Utrecht pe o parte a Newfoundlandului, la trei leghe de țărmurile britanice din golf și la cincisprezece de Capul Breton. Articolul VI dă Franței Saint-Pierre și Miquelon, fără fortificații, cu o gardă de cincizeci de oameni.

Articolul VII trage limita pe mijlocul Mississippiului, până la Iberville, lacurile Maurepas și Pontchartrain. Tot ce e la stânga fluviului, cu Mobile, trece la Britania, în afară de New Orleans și insula lui, care rămân Franței; navigația e liberă, fără vizită și fără vamă. Articolul VIII înapoiază Guadalupa, Marie-Galante, Désirade, Martinica și Belle-Île. Articolul IX cedează Grenada; dintre insulele „neutre”, Saint Vincent, Dominica și Tobago rămân britanice, Saint Lucia franceză.

Gorée se întoarce Franței; râul Senegal, cu Saint-Louis, Podor și Galam, trece la Britania. În India, fabricile de la 1749 se restituie, fără trupe în Bengal; se recunosc Muhammad Ali Khan în Carnatic și Salabat Jang în Deccan. Minorca, cu Fortul Sfântul Filip, se întoarce Britaniei. Dunkerque revine la starea de la Aachen, cu distrugerea Cunettei. Havana se înapoiază Spaniei; Florida, cu San Agustín și Pensacola, trece la Britania, cu aceeași libertate catolică. Fortificațiile britanice din golful Honduras cad; tăietorii de lemn de Campeche rămân.

Bute a vrut o pace care să nu împingă Franța la un al doilea război. Pitt a spus în Parlament că pacea e nesigură și neechivalentă; a trecut cu 319 voturi la 65. Choiseul a ținut zahărul din Antile, nu Canada. Voltaire vorbise de „câțiva arpenți de zăpadă”. Harta lui Sayer din 1763, domeniu public, arată continentul după cesiuni, nu pagina semnată.

Parisul a făcut din Britania puterea colonială dominantă și a lăsat treisprezece colonii fără contragreutate franceză pe continent. Proclamația din același an a oprit așezarea dincolo de Appalachi; Pontiac a deschis războiul în primăvară.

Surse: Treaty of Paris (1763); Avalon Project, Treaty of Paris 1763.