La 4 decembrie 1259, la Paris, Henric al III-lea al Angliei face omagiu ligiu lui Ludovic al IX-lea al Franței. Pacea, scrisă în franceză, fusese tocmită din mai 1258. Henric vine cu contele de Gloucester, cavaleri și prelați. Guillaume de Nangis notează: regele Angliei e înscris printre baronii Franței, pair și duce de Aquitania. Actul pecetluit de Henric la Londra, pe 13 octombrie, cu sigiliu verde pe șnururi roșii și verzi, stă la Archives nationales, AE III/3.

Foedera păstrează forma: Li Rois de France donra al Roi de Angleterre tote la droiture în cele trei episcopii și cetăți: Limoges, Cahors, Périgueux, în fiefuri și domenii, cu omagiul fraților regelui Franței. Ce nu poate scoate din mână prin scrisori proprii sau ale înaintașilor, să-l dobândească cu bună-credință până la Toți Sfinții într-un an, sau schimb potrivit, după judecata oamenilor de bine numiți de ambele părți.

Pentru Agenais, o rentă anuală în bani, la valoarea pământului, plătită la Templul din Paris: jumătate la cincisprezece zile după Înălțare, jumătate la cincisprezece zile după Toți Sfinții. Dacă pământul cade, de la contesa Jeanne de Poitiers, în mâna regelui Franței, i se dă lui Henric și renta încetează. După moartea contesei, Saintonge dincolo de Charente, dacă revine coroanei; dacă nu, schimb. O anchetă, tot de oameni de bine, asupra Quercy-ului ținut de contele de Poitiers de pe soție.

Pentru tot ce primește, și pentru Bordeaux, Bayonne, Gasconia și tot pământul de dincoace de marea Angliei, plus insulele din Regatul Franței, dacă le ține, Henric și moștenitorii fac omagiu ligiu. Țin de regele Franței ca pair al Franței și duce de Aquitania. Serviciile, până se află care sunt cele cuvenite. Omagiul pentru Bigorre, Armagnac, Fézensac, după drept. Ludovic mai dă ce ar costa, rezonabil, cinci sute de cavaleri doi ani, în șase plăți la Templu. Banii, numai în slujba lui Dumnezeu, a Bisericii sau a folosului Angliei, sub ochii oamenilor de bine.

Henric și cei doi fii ai săi renunță la orice drept în ducatul și tot pământul Normandiei, în Anjou, Touraine, Maine, Poitou, și în insulele ținute de regele Franței. Iertare reciprocă pentru războaie, daune, cheltuieli. Jură Henric, fiii, sora sa contesa de Leicester. Chezașii, cavaleri și orașe: dacă regele Angliei calcă pacea și nu îndreaptă în trei luni după somație, se țin de regele Franței până la îndreptare, după judecata curții sale. Garanția se reînnoiește din zece în zece ani.

Insulele ținute de Henric, dacă sunt din Regatul Franței, rămân ale lui ca pair și duce. De aici, mai târziu, situația specială a Insulelor Canalului. În Guyenne, vasalitatea deschide calea apelurilor la Parlement-ul din Paris. Édouard Perroy a pus tratatul „chiar la rădăcina Războiului de o sută de ani”. În 1264, tot Ludovic dă Mise-ul de la Amiens în favoarea lui Henric, împotriva Proviziile de la Oxford. Baronii nu se supun. Urmează al doilea război al baronilor.

Imagine: Archives nationales (Franța) / Wikimédia France, ratificarea de la 13 octombrie 1259 (AE III/3), domeniu public, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Treaty of Paris (1259). Textul tratatului: Forma Pacis inter Henricum 3. Anglie Regem, & Lodovicum 9., Regem Francia..