La 12 noiembrie 1920, la Villa Spinola din Rapallo, Italia și Regatul sârbilor, croaților și slovenilor au semnat tratatul care taie frontiera adriatică după război. Pentru Italia semnează Giovanni Giolitti, Carlo Sforza și Ivanoe Bonomi; pentru Belgrad, Milenko Vesnić, Ante Trumbić și Kosta Stojanović. Textul e în italiană și sârbo-croată; la nepotrivire, italiană e autentică, „limba cunoscută de toți plenipotențiarii”. Liga Națiunilor îl publică în Treaty Series, vol. 18, p. 397–403.

Negocierile, la Santa Margherita Ligure, țin între 9 și 11 noiembrie. Sforza cere Istria și Snežnik (Monte Nevoso) și lasă Dalmația, afară de Zara. Pactul de la Londra din 1915 promisese Italiei țărmul dalmat; la Paris, Wilson a ținut împotriva aplicării lui. Prințul-regent Alexandru vrea înțelegere cu Italia. Trumbić, croat, duce tratativele ca sârbii să nu pară că cedează pământuri croate și slovene.

Articolul 1 trage linia de la vârful Pec (1511), comun celor trei frontiere Italia–Austria–SHS, peste Jalovec și Triglav, pe cumpăna Isonzo–Sava, până la Statul Liber Fiume. Italia ia Trieste, Pula, Gorizia și Istria. Articolul 2 recunoaște Zara, cu Borgo Erizzo, Cerno, Boccagnazzo și o fâșie din Diclo. Articolul 3 dă Italiei Cherso, Lussin, Lagosta, Pelagosa și stâncile din județele lor. Celelalte insule ale fostei monarhii rămân la SHS.

Articolul 4 recunoaște Statul Fiume „complet liber și independent”, de respectat „în perpetuitate”: corpus separatum al orașului plus o fâșie din Istria până la Preluca, ca să aibă graniță terestră cu Italia. Sušak, peste Rječina, rămâne la SHS. Articolul 5 trimite comisii de delimitare; la dezacord, decide președintele Confederației Elvețiene. Articolul 6 cere, în două luni, o conferință de experți pentru relații economice.

Articolul 7 păstrează concesiunile italiene din Dalmația până la 12 noiembrie 1920, dă italienilor din fostul Imperiu un an să opteze pentru cetățenia italiană fără a-și părăsi domiciliul, și recunoaște diplomele italiene. Aproximativ jumătate de milion de sloveni și croați cad sub suveranitate italiană. D'Annunzio condamnă tratatul pe 17 noiembrie; marina italiană îl scoate din Fiume de Crăciunul sângeros. Tratatul de la Roma, 1924, anexează orașul Italiei.

La Belgrad, slovenii și croații văd o pierdere națională. La Roma, renunțarea la Dalmația hrănește mitul vittoriei mutilate. Zara rămâne semi-enclavă; Split îi ia rolul regional. Portul Fiume pierde hinterlandul.

Institutul ungar FOROST păstrează textul din League of Nations Treaty Series: Treaty between the Kingdom of Italy and the Kingdom of the Serbs, Croats and Slovenes signed at Rapallo, November 12, 1920.

Imagine: Obibon, Rapallo, Liguria, 2017, CC BY-SA 4.0, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Treaty of Rapallo (1920). Textul tratatului: Treaty between the Kingdom of Italy and the Kingdom of the Serbs, Croats and Slovenes signed at Rapallo, November 12, 1920.