La Genova, în aprilie 1922, treizeci și patru de state au venit să vorbească despre datorii și reparații. Franța lui Poincaré voia ca Germania să plătească Rusiei, iar Rusia, cu acei bani, datoriile țariste. Statele Unite n-au venit. Germania și Rusia sovietică, amândouă izolite după Versailles și Brest-Litovsk, au ieșit din sală. Tratatul, șase articole, s-a semnat la 16 aprilie 1922, la Rapallo. Pentru Reich: Walther Rathenau, ministru de externe. Pentru RSFS Rusă: Gheorghi Cicerin, comisar al poporului. Originalul, în dublu exemplar. Ratificările, la Berlin, pe 31 ianuarie 1923; înregistrarea la Liga Națiunilor, pe 19 septembrie.

Articolul I închide socotelile de război: fiecare parte renunță la cheltuieli de război și la daune, militare și civile, inclusiv rechiziții și măsuri de excepție. Relațiile de drept public și privat, și soarta navelor de negoț capturate, se așază pe reciprocitate. Cheltuielile pentru prizonieri cad; Reichul nu cere bani pentru Armata Roșie internată în Germania; Moscova nu cere înapoi prețul magaziilor vândute acolo.

Articolul II: Germania renunță la pretențiile născute din legile și măsurile sovietice împotriva germanilor și ale Reichului, cu o condiție: Rusia să nu plătească despăgubiri de același soi unei terțe părți. Articolul III: relații diplomatice și consulare imediat; admisia consulilor, prin acord aparte. Articolul IV: statutul cetățenilor și relațiile comerciale, pe piciorul națiunii celei mai favorizate; excepție: înlesnirile pe care RSFS le dă unei republici sovietice sau unui stat din fostul Imperiu Rus.

Articolul V: bunăvoință la trebuințele economice; la o așezare internațională de fond, părțile se consultă întâi. Reichul sprijină înțelegerile firmelor particulare. Articolul VI: 1(b) și 4 intră în vigoare la ratificare; restul, îndată. Textul publicat n-are clauză militară. Cooperarea secretă, deja pornită, a dat acoperire diplomatică: școli de zbor și de tancuri pe pământ rusesc, contrar Versailles-ului. Completarea de la Berlin, 5 noiembrie 1922, întinde tratatul asupra Ucrainei, Belarusului, Georgiei, Azerbaidjanului, Armeniei și Republicii Extremului Orient.

Știrea a spart conferința de la Genova. Lloyd George și Poincaré au osândit-o. Pentru Moscova și Berlin, ieșirea din izolare; „spiritul Rapallo” a ținut, reafirmat de Tratatul de la Berlin din 1926. Rathenau a fost ucis pe 24 iunie 1922. Coperta e delegația germană la Genova, cu Rathenau în primul rând; fotografia de la semnare e prea mică pe Commons. Nu e Tratatul de la Rapallo din 1920, dintre Italia și Iugoslavia.

Surse: Treaty of Rapallo (1922); Avalon Project, German-Russian Agreement; April 16, 1922 (Treaty of Rapallo).