La 10 septembrie 1919, la Château de Saint-Germain-en-Laye, Karl Renner a semnat Tratatul de Pace dintre Puterile Aliate și Asociate și Austria. Textul e în franceză, engleză și italiană; la divergență prevalează franceza, în afară de Partea I (Covenantul Ligii Națiunilor) și Partea XIII (muncă), unde franceza și engleza au forță egală. Intră în vigoare la 16 iulie 1920, după ratificarea Austriei și a trei Puteri Principale. Depozitar e guvernul francez.

Articolul 27 trasează frontierele noii republici. Cu Italia, linia urcă pe cumpăna Apelor dintre Inn și Adige, trece prin Dreiherrnspitze și coboară spre Tarvis; Austria renunță, în favoarea Italiei, la tot teritoriul fostei monarhii dincolo de această linie, până la Adriatică. Palatul Venezia de la Roma trece fără despăgubire. Cu Cehoslovacia, Gmünd rămâne Austriei, gara Wolfshof trece la Praga.

Austria recunoaște independența deplină a Statului Sârbo-Croato-Sloven și a Statului Cehoslovac, care include teritoriul autonom al rutenilor de la sud de Carpați. Bucovina, în măsura frontierelor ce vor fi fixate, trece României. Articolul 49 cheamă locuitorii zonei Klagenfurt la plebiscit, în două zone. Articolul 88 face independența Austriei inalienabilă fără consimțământul Consiliului Ligii; până la admitere, Viena nu participă la treburile altei Puteri.

Articolul 89 recunoaște frontierele Bulgariei, Greciei, Ungariei, Poloniei, României, Statului Sârbo-Croato-Sloven și Cehoslovaciei, așa cum le vor determina Puterile Principale. Articolul 91 cedează acestora drepturile asupra teritoriilor fostei monarhii din afara noilor frontiere, încă neatribuite. La Tientsin, Austria cedează Chinei concesiunea austro-ungară.

Serviciul militar obligatoriu e desființat. Armata nu trece de 30.000 de oameni, inclusiv ofițeri și depozite, numai voluntari, numai pentru ordine internă și frontieră. Mobilizarea e interzisă. În clauza de reparații, Austria acceptă responsabilitatea sa și a aliaților pentru pierderile cauzate de agresiunea Austro-Ungariei; Puterile recunosc că resursele nu ajung pentru reparație completă și lasă cuantumul Comisiei de Reparații, aceeași ca la tratatul cu Germania.

Nu e Versailles din 28 iunie, nu Trianonul din 4 iunie 1920 cu Ungaria și nu tratatul de pace american din 24 august 1921, semnat la Viena după ce Senatul SUA n-a ratificat Saint-Germain. Convenția de la Villa Giusti din 3 noiembrie 1918 e armistițiul, nu pacea.

Certificatul de ratificare a tratatului. Fotografie: C.Stadler/Bwag, Wikimedia Commons, licență CC BY-SA 4.0.

Pentru context: Treaty of Saint-Germain-en-Laye (1919). Textul oficial: Treaty of Peace with Austria (ATS 1920 No. 3).