La 29 martie 1632, la Saint-Germain-en-Laye, Louis XIII, rege al Franței, și Charles I, rege al Angliei, încheie tratatul pentru restituirea Noii Franțe, a Acadiei și a Canadei, și a navelor și mărfurilor luate de o parte și de alta. De partea prea-creștină, puterea e a lui de Bullion, consilier în consiliile de stat și privat, și a lui Bouthillier, consilier și secretar al poruncilor. De partea britanică, Isaac Wake, cavaler și ambasador. În aceeași zi se încheie un tratat deosebit pentru restabilirea comerțului; acesta nu este el.

Articolul I: Lumague sau Vanelly dau cauțiune, în numele regelui și în nume propriu, imediat după semnare, de a plăti în două luni, la Paris, lui Wake sau cui va rândui el, 64.246 livre 4 sou 3 denari tournois pentru mărfurile vasului Jacques și 69.896 livre 9 sou 2 denari pentru Benediction, la cursul regelui; în cincisprezece zile, cele două nave, acum la Dieppe, cu parâme, tunuri, muniții, greement, aparate și victualii găsite la sosire, se restituie ambasadorului; ce lipsește, în numerar. Articolul II: pentru Bride sau Espouse, sumele din vânzarea de la Calais — vinuri, mărfuri, corpul navei, tunuri, muniții — și restul încărcăturii de la prindere, pe piciorul ultimei vânzări de acolo; aceeași cauțiune, același termen.

Articolul III: Wake, în numele regelui britanic, făgăduiește să dea înapoi toate locurile ocupate în Noua Franță, Acadia și Canada de supușii britanici și să-i scoată de acolo. La semnare predă comisarilor francezi puterea de restituire și poruncile către cei care comandă la Port-Royal, la fortul Québec și la Cap-Breton, ca locurile și fortul să treacă, în opt zile de la înștiințare, în mâinile celor rânduiți de regele prea-creștin; cele opt zile, ca să-și scoată armele, bagajele, mărfurile, aurul, argintul, ustensilele și tot ce le aparține. După aceste opt zile, trei săptămâni ca să intre în nave, cu arme, muniții, bagaje, blănuri și tot avutul, și să se întoarcă în Anglia, fără să mai zăbovească. Generalul de Caen plătește echiparea unei nave de două sute sau două sute cincizeci de tone, dus-întors, după uzanțele Angliei; pentru mărfurile loiale rămase netrochate, mulțumire pe loc, la prețul din Anglia plus treizeci la sută, pentru riscurile mării și transport.

Articolul IV: locurile se restituie în aceeași stare ca la prindere, fără dărâmarea celor existente atunci. Articolul V: armele și munițiile din depoziția lui Champlain, împreună cu mărfurile și ustensilele găsite la Québec la prindere, se dau înapoi, în specie sau în valoare, după depoziție, în fort, francezilor; ce lipsește din fiecare soi, Philippes Burlamachy plătește cui va rândui regele prea-creștin, afară de cuțite, castori și veniturile datoriilor luate de englezi, pentru care s-a dat deja mulțumire generalului de Caen. Articolul VI: Burlamachy, din partea britanică și în nume propriu, plătește generalului de Caen, în două luni, 82.700 livre tournois pentru toate blănurile, cuțitele, datoriile indienilor și celelalte mărfuri ale sale găsite în fortul Québec în 1629. Articolul VII: barca Hélène, greement, tunuri, muniții, după memoria justificată în fața Consiliului Angliei, se restituie în Anglia.

Articolul VIII: în așezarea Québec, lui de Caen i se dau înapoi butoaiele de galetă, butoaiele de smoală, prune, stafide, făinuri și celelalte mărfuri și victualii de trată din barcă la prinderea din 1629, plus mărfurile descărcate și lăsate anul trecut la Québec, pe râul Saint-Laurent. Articolul IX: Burlamachy plătește la Paris, în același termen, 1.602 livre tournois pentru navele Gabriel de Saint-Gilles, Sainte-Anne du Havre de Grâce, Trinité des Sables d'Olonne, Saint-Laurent de Saint-Malo și Cap du Ciel de Calais, după inventarele amiralității engleze; la fel pentru barca de aviz a asociaților căpitanului Bontemps, după vânzare sau evaluare; la fel pentru vasul dat de Bontemps englezilor întorși. Articolul X: din sumele de restituit se scad drepturile de intrare, paza mărfurilor, reparațiile navelor, și anume 1.200 livre pentru drepturile de intrare ale mărfurilor lui de Caen și 1.200 livre pentru merindele date francezilor la întoarcerea din 1629.

Articolul XI: dacă la prinderea navelor s-a luat ceva cuprins în inventare, dar lipsă din procesele-verbale de vânzare sau evaluare, ori ceva în afara inventarelor, interesații se pot îndrepta pe căile obișnuite ale justiției împotriva vinovaților, solidar, solvabilul pentru insolvabil; fără reparație prin represalii sau scrisori de marcă, pe mare sau pe uscat. Pentru punere în lucrare, scrisorile și opririle trebuincioase, de o parte și de alta, în cincisprezece zile.

Textul, după Dumont, Corps universel, tomul 6, și Mercure François, tomul XVIII. Nu este Tratatul de la Suza din 24 aprilie 1629, care închisese războiul anglo-francez înainte ca frații Kirke să ia Québecul, la 19 iulie 1629. Nu este Tratatul de la Saint-Germain din 1919, cu Austria.

Imagine: Adam Frans van der Meulen, Château Neuf de Saint-Germain-en-Laye, 1664–1665, domeniu public, Musée Carnavalet / Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Treaty of Saint-Germain-en-Laye (1632). Textul tratatului: Digithèque MJP: Traité de Saint-Germain, 29 mars 1632 (Dumont / Mercure François).