La 12 octombrie 1398, pe ostrovul Sallin din Nemunas, deasupra Romeywerder, între gurile Dubysei și ale Nevėžisului, Alexandru altfel Witowt, mare principe al Lituaniei și al Rusiei, a încheiat pace veșnică cu Konrad von Jungingen, mare maestru al Ordinului Casei Germane a Sfântului Maria din Ierusalim, cu gebiedigerii din Prusia, Țara Germană și Livonia. Nu e Königsberg din 1384, nu Lyck din 1390, nu Melno din 1422 și nu Raciąż din 1404. Preliminariile de la Grodno, din 23 aprilie, au pregătit actul; regele Poloniei, Jogaila, nu e pomenit și nu confirmă.

Punctul 1: Witowt, cu ducii și boierii, fagăduiește să întindă creștinătatea ritului roman în toate țările lui și să facă Bisericii și Imperiului ce fac regii și principii creștini liberi. Punctul 2: pace și unire cu Konrad, cu tot ordinul și cu țările din Prusia și Livonia, ținute „feste und unvorruckt”. Punctul 3: niciun bun împotriva Ordinului, duhovnicesc ori mirean; tot răul de până atunci se iartă din inimă.

Punctul 4 trasează hotarul. De la capătul de sus al ostrovului Sallin, tot ostrovul rămâne Ordinului; de acolo drept pe Nevėžis, sub Pădurea Sfântă, pe mijlocul apei până la Wisbiten, la piatra Rode din A, Smarden, Apeytensee, drumul Brengel, Nenemite, izvorul din heath, Egloffe, până la hotarul Pleskau — acestea spre Livonia. Spre Prusia: de la Sallin până la Šešupė, în sus până la izvor, apoi Metenflis din Mentense, Biebrza o milă, până în Narew. Dacă Siemowit al Mazoviei răscumpără casa de la Wizna, se vor pune hotare după vechii vecini. Toate locurile de dincolo de aceste linii, cu toate foloasele, rămân Ordinului veșnic; Witowt se leapădă de orice drept avut acolo. Samogitia cade astfel, fără să stea la capul textului.

Punctul 5: nicio pretenție asupra țării Pleskau; de-ar cădea în mâna lui, rămâne Ordinului. Punctul 6: oamenii Ordinului negustoresc slobod în țările lui, fără vamă nouă, sub aceleași porunci, afară de vămile vechi. Punctul 7: nu ia și nu așază în țara lui oameni de cină ai Ordinului fără voia marelui maestru. Punctul 8: în oști comune, prizonierii Ordinului rămân ai lui; fărădelegea o judecă cel mai înalt al Ordinului din oaste, iar ce e comun se judecă de ambele părți. Punctele 9–11: nicio oaste, nici creștină, nu trece prin țara lui ca să vatăme Ordinul; nicio gazdă pentru cei eșiți din lege pentru omor, incendiu sau trădare; nicio oaste prin țările Ordinului fără știrea și voia lui, și fără pagubă.

Punctul 12 pecetluiește totul, latinește și nemțește, cu marele sigiliu și cu ale ducilor și boierilor: Woldemir vărul, Sigmund fratele, ducii de Pinsk, Salsa, Starodub, Goltscha, Druck, Jamund de Kletsk, căpitanii de Ashmyany, Vilnius, Kreva, Trakai, Kaunas și alții. Sigiliul marelui maestru a fost smuls mai târziu, la pecetluirea păcii de la Melno, ca să șteargă actul. Nu e Grunwald din 1410. Vorskla, în 1399, vine după; răscoala samogitiană din 1401 rupe înțelegerea.

Harta Poloniei și Lituaniei sub Vladislav Jagiełło, ediție 1927, cu ținutul dintre Prusia și Livonia. Imagine: Wikimedia Commons, domeniu public.

Pentru context: Treaty of Salynas. Textul german: PrUB JS 409, Salinwerder, 12. Oktober 1398.