La Sankt Petersburg, pe 5 mai 1762 (24 aprilie după calendarul iulian), cancelarul Mihail Voronțov, pentru Petru al III-lea, și colonelul, aide-de-camp și cameral Bernhard Wilhelm baron von der Goltz, pentru Frederic al II-lea, au semnat, după prezentarea deplinelor puteri, un tratat de pace și prietenie, cu sigiliile armelor. Actul este făcut în numele Sfintei Treimi de nedespărțit. Ratificările urmează să fie schimbate tot acolo, în șase săptămâni de la semnătură.

Articolul întâi proclamă pace nestrămutată și prietenie desăvârșită între împăratul întregii Rusii, moștenitorii și toate statele sale, și regele Prusiei, moștenitorii și toate statele sale: niciuna dintre părți nu va face, nici nu va îngădui ostilități, tainice sau fățișe, mijlocite sau nemijlocite. Articolul al doilea spune că scopul este numai odihna provinciilor și a supușilor, fără vătămarea intereselor altora; împăratul își rezervă bunele oficii pentru pacea din Europa și din Germania și desființează obligațiile din trecut care l-ar sili să rămână parte ajutătoare sau beligerantă principală împotriva Prusiei. Articolul al treilea: regele Prusiei nu va încheia alianțe contrare intereselor imperiului rus și ale pământurilor ereditare ale împăratului în Germania și desființează tot ce, din trecut, s-ar împotrivi acestui articol.

Articolul al patrulea dă amnistie generală și uitare veșnică a tot ce s-a petrecut în război. Articolul al cincilea constată că ostilitățile au încetat prin armistițiul de la Stargard din 5/16 martie și cere publicarea păcii îndată după schimbul ratificărilor. Articolul al șaselea, ca dovadă de lipsă de interes propriu, restituie regelui Prusiei, în două luni de la semnare, toate ținuturile, orașele, locurile și cetățile ocupate de armele rusești; din ziua restituirii, exercițiul suveranității îi revine lui, ca înainte de război, pe titluri sacre și ereditare.

Articolul al șaptelea: regele Suediei a anunțat, prin baronul Posse, aceeași intenție de pace cu Prusia; împăratul făgăduiește bune oficii, iar regele Prusiei, toate înlesnirile. Articolul separat întâi îngăduie, dacă situația europeană nu permite retragerea la termen, ca trupele ruse să rămână după cele două luni, cu cartier ca trupele prusace de dinainte de război, fără a trece dincolo de simplul post, cu magazine și spitale, trecere liberă de vamă pe pașaport al Colegiului de război, căruțe la prețul orânduirii prusace, furaje de la antreprenori, cursul monedei neschimbat și pricini judecate de comisari în număr egal. Articolul separat al doilea prevede, imediat după semnare, lucrul la un tratat de alianță pentru siguranța stăpânirilor; ambele articole separate au aceeași putere ca și cum ar fi inserate cuvânt cu cuvânt în tratatul principal.

Tratatul nu este alianța ruso-prusacă din iunie 1762, rămasă neratificată, și nu este Pacea de la Hubertusburg din 1763 dintre Prusia, Austria și Saxonia. Nu este tratatul de la Sankt Petersburg din 1746, cu Austria. Semnatarii nu sunt Petru al III-lea și Frederic al II-lea în persoană: pe instrument apar Voronțov și Goltz.

Imagine: Frederic al II-lea al Prusiei; Antoine Pesne, Ermitaj, domeniu public, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Treaty of Saint Petersburg (1762). Textul tratatului: PSZRI: Tratatul de pace de la Sankt Petersburg, 24 aprilie 1762.