La 3 septembrie 1411, la Selymbria (azi Silivri), pe malul Marmarei, s-a ratificat acordul dintre Republica Veneția și principele otoman Musa Çelebi, stăpân al Rumeliei. Musa asedia cetatea; ambasadorul Giacomo Trevisan plecase, iar în locul lui a semnat căpitanul Golfului, Pietro Loredan. Textul venețian se păstrează în arhivele Serenissimei.

După ce Musa l-a înlăturat pe fratele său Süleyman, care încheiase cu Veneția tratatul de la Gallipoli din 1403, reînnoit în 1409, Senatul a ezitat. O moțiune de a lua Gallipoli a căzut. La 4 iunie, Trevisan a primit instrucțiuni detaliate: să reînnoiască pacea, nu să deschidă o ligă creștină cu Manuel al II-lea Paleologul decât dacă tratatul eșuează.

Încă din 7 iunie, reprezentanții locali, prin medierea lui Pietro dei Greci, obținuseră un acord de fapt: navele luate de Musa se întorseseră cu echipajele, nu și marfa. Trevisan a ajuns în tabăra otomană la sfârșitul lui iulie. Înțelegerea a fost statornicită pe 12 august, în fața Constantinopolului asediat; neînțelegeri au amânat pecetea până la mutarea asediului la Selymbria.

Relațiile urmau să fie pașnice, după tratatele din 1403 și 1409. Posesiunile venețiene, inclusiv achizițiile recente din Albania, erau confirmate, cu un tribut de o mie de ducați, plătit în fiecare august de bailoul de la Constantinopol. Lepanto era recunoscut doar ca oraș cu casele și ogoarele imediat alăturate, pentru o sută de ducați.

Pentru Patras, tributul rămânea cinci sute de ducați, dar se negocia separat între Musa, bailou și arhiepiscopul latin. Nu e tratatul de la Gallipoli din 1403, nu reînnoirea din 1409 și nu pacea de după victoria lui Mehmed I asupra lui Musa, în 1413. Musa, sprijinit de akinji, reluase atacurile asupra Bizanțului și Serbiei, oprite după 1403.

Instrucțiunile către Trevisan cereau și navigație liberă la Dardanele și Tenedos, o fâșie de cinci mile pe țărmul din fața Negroponte, și soarta marchizatului de Bodonitza; Kastritsis le citește ca mandat, nu ca articole dovedite în pecetea de la Selymbria. Dacă tratatul cădea, Trevisan trebuia să caute un armistițiu de un an, apoi o ligă cu Manuel al II-lea, ținând scopul misiunii secret.

Zidurile de la Silivri, cetatea Selymbriei asediată în zilele ratificării. Fotografie: CeeGee, Wikimedia Commons, licență CC BY-SA 4.0.

Pentru context: Treaty of Selymbria. Actele venețiene din 1411–1412, după N. Jorga: Σηλυβρία, 1411–1412.