Nici Republica Chineză, nici Republica Populară Chineză n-au fost chemate la San Francisco: aliații nu s-au înțeles cine e guvernul Chinei. Tratatul de pace cu Japonia, semnat acolo pe 8 septembrie 1951, a fost ratificat de Tokyo în aceeași zi în care, la presiunea Statelor Unite, s-a semnat un tratat aparte la Taipei. Tratatul de pace dintre Republica Chineză și Japonia, paisprezece articole, chineză clasică, japoneză și engleză, s-a semnat la 28 aprilie 1952, la Reședința de oaspeți din Taipei. Pentru Republica Chineză: Yeh Kung-chao, ministru de externe. Pentru Japonia: Isao Kawada. La divergență, prevalează engleza.

Articolul I: starea de război încetează din ziua în care tratatul intră în vigoare. Articolul II recunoaște că, sub articolul 2 de la San Francisco, Japonia a renunțat la orice drept, titlu și pretenție asupra Taiwanului (Formosa) și Penghu (Pescadorele), precum și asupra insulelor Spratly și Paracel. Articolul IV: toate tratatele, convențiile și acordurile dintre China și Japonia încheiate înainte de 9 decembrie 1941 cad ca urmare a războiului, inclusiv Shimonoseki.

Articolul V: Japonia a renunțat, tot sub San Francisco, la drepturile speciale din Protocolul de la Pekin din 7 septembrie 1901. Articolele VII–IX cer, cât de curând, înțelegeri de comerț și navigație, de transport aerian civil și de pescuit. Articolul X: pentru acest tratat, naționalii Republicii Chineze includ locuitorii și foștii locuitori din Taiwan și Penghu și urmașii lor, după legile aplicate acolo de Republica Chineză.

Protocolul: Republica Chineză renunță de bunăvoie, ca semn de bunăvoință, la serviciile prevăzute de articolul 14(a)1 de la San Francisco. Articolele 11 și 18 de acolo rămân în afara articolului XI de la Taipei. Schimbul de note nr. 1: termenii se aplică, în ce privește Republica Chineză, tuturor teritoriilor care sunt acum, sau vor fi de acum încolo, sub controlul guvernului ei. Procesul-verbal agreat lămurește că „sau” se ia ca „și”.

Articolul XIII: ratificare, schimbul instrumentelor la Taipei, cât de curând; tratatul intră în vigoare în acea zi. Schimbul, tot la Reședința de oaspeți, pe 5 august 1952. China l-a înregistrat la ONU pe 25 septembrie, seria 138, nr. 1858. După comunicatul comun din 1972 cu Republica Populară, Japonia a considerat tratatul încheiat; Tribunalul Înalt din Tokyo a scris, în 1980, că și-a pierdut semnificația. Coperta e Reședința de oaspeți din Taipei, locul semnării; fotografia de la masă e prea mică pe Commons.

Surse: Treaty of Taipei; United Nations Treaty Series, No. 1858, Treaty of Peace between the Republic of China and Japan (Volume 138).