La Dorpat (Tartu), în clădirea Societății Studenților Estonieni, Republica Finlanda și Republica Socialistă Federativă Sovietică Rusă semnează un tratat de pace. Data instrumentului este 14 octombrie 1920. Plenipotențiarii finlandezi sunt J. K. Paasikivi, J. H. Vennola, Alexander Frey, Rudolf Walden, Väinö Tanner, Väinö Kivilinna și Väinö Voionmaa; cei ruși, Jean Berzine, P. M. Kergentzeff și N. Tikhmeneff. Articolul I: starea de război încetează; părțile se angajează la pace și bunăvoință.

Articolul II: hotarul urmează, de la marca 90 de la Korvatunturi până la Ladoga și de-a lungul istmului Carelian, vechea frontieră a Marelui Ducat; la nord, paragraful 1 trasează coridorul Petsamo (Pechenga) până la marca 90. Insulele Heinä (Ainovskie) și Kii trec la Finlanda. Articolul IV: teritoriul Petsamo, cu apele teritoriale, este cedat Finlandei în perpetuitate; trupele ruse îl evacuază în 45 de zile. Articolul VI: în apele arctice, Finlanda nu ține submarine, avioane armate, nici vase de război peste limitele de tonaj din text. Articolul VIII: Rusiei i se garantează tranzitul liber spre Norvegia prin Petsamo, fără vamă pe mărfuri, plus zborul avioanelor neînarmate.

Articolul X: în 45 de zile, Finlanda își retrage trupele din comunele Repola și Porajärvi; acestea revin Rusiei și se atașează teritoriului autonom al Careliei de Est (populația careliană din guberniile Arhanghelsk și Oloneț), cu drept de autodeterminare. Articolul XI: amnistie după articolul XXXV, miliție locală doi ani, păstrarea bunurilor, dreptul de a părăsi Rusia într-o lună. Nu este un plebiscit pentru toată Carelia de Est.

Articolele XIII–XIV: Finlanda neutralizează militar insulele din Golful Finlandei (Sommarö, Nervö, Seitskär, Peninsaari, Lavansaari, Tytärsaari, Rödskär) și Hogland, sub garanție internațională. Articolul XV: la Ino și Puumala, Finlanda scoate mecanismele tunurilor în trei luni și distruge fortificațiile într-un an. Articolul XVI: pe Ladoga, maluri, râuri și canale, plus Neva până la pragurile Ivanovski, nu se țin instalații ofensive; excepție vase până la 100 de tone. Articolul XVII: Rusia permite navigația liberă pe Neva, între golf și Ladoga, navelor comerciale finlandeze, pe aceleași condiții ca navelor ruse, fără transport de material de război.

Articolul XXII: proprietatea de stat rusă din Finlanda trece Finlandei, și invers, fără despăgubire; fiecare păstrează trei imobile urbane pentru reprezentare. Articolele XXIV–XXVI: nicio despăgubire de război; Finlanda nu participă la cheltuielile Rusiei din 1914–1918; datoriile reciproce de stat se consideră lichidate, inclusiv acordurile din 1917 asupra grâului și schimbului. Articolul XXXV: repatriere de prizonieri și amnistie politică. Articolul XXXVIII: texte autentice în finlandeză, suedeză și rusă; franceza se semnează la schimbul ratificărilor. Articolul XXXIX: ratificare; schimbul la Moscova; tratatul intră în vigoare la schimb.

La semnătură, delegația rusă consemnează declarații, în afara articolelor: autonomia Careliei de Est; drepturile minorității finlandeze din gubernia Petrograd (Ingria); amnistie pentru refugiații de război; absența trupelor ruse din Repola și Porajärvi doi ani, dacă Finlanda nu staționează trupe acolo. La Moscova, pe 31 decembrie, Voionmaa semnează textul francez; Ahonen, Voionmaa, Cicerin, Karahan și Litvinov schimbă instrumentele de ratificare.

Nu este Tratatul de la Tartu dintre Estonia și Rusia, din februarie. Nu este armistițiul finlandezo-rus din august. Nu este declarația de independență a Finlandei, pe care preambulul o amintește ca fapt anterior. Nu este Războiul de Iarnă.

Cesiunile de la Moscova din 1940 și de la Paris din 1947, care iau Petsamo, nu sunt acest text. Linia din articolele II și IV rămâne cea semnată la Dorpat.

Imagine: delegația finlandeză la Dorpat, 1920; autor necunoscut; Kansallisarkisto; domeniu public, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Treaty of Tartu (Finland–Russia). Textul tratatului: Peace Treaty between Finland and the RSFSR, Dorpat, 14 October 1920 (LNTS).