La 28 iunie 1919, în Galeria Oglinzilor a Palatului Versailles, s-a semnat Tratatul de pace dintre Puterile Aliate și Asociate și Germania. Data cade la cinci ani de la atentatul de la Sarajevo. Armistițiul din 11 noiembrie 1918 oprise lupta; textul păcii a durat șase luni de conferință la Paris. Germania nu a fost admisă la negocieri înainte de semnare.

Cei Patru Mari — Georges Clemenceau, David Lloyd George, Woodrow Wilson și Vittorio Orlando — au ținut 145 de ședințe închise, de obicei la Quai d'Orsay. Semnarea s-a făcut la Versailles; lucrul, la Paris. Rusia era exclusă după Brest-Litovsk. Cele Paisprezece Puncte ale lui Wilson au fost baza pe care Berlinul credea că s-a predat; textul final a fost un compromis între securitatea franceză, balanța britanică și Liga Națiunilor.

Articolul 231, clauza de „vinovăție de război”, afirmă că Germania și aliații ei poartă răspunderea pentru pierderile Aliate. Pe el s-au așezat reparațiile. Keynes l-a numit o pace cartagineză; mareșalul Foch l-a găsit prea blând. Armata germană a fost limitată la 100.000 de oameni; aviația militară, interzisă; Rinul, demilitarizat și ocupat cincisprezece ani.

Franța a recuperat Alsacia-Lorena. Polonia a primit un coridor la Marea Baltică; Danzig a devenit oraș liber. Bazinul Saar a trecut sub administrarea Ligii, cu minele la francezi. Colonile germane au devenit mandate. Independenta unor state ieșite din Imperiu a fost recunoscută. Tratatul cerea și judecarea lui Wilhelm al II-lea; Olanda nu l-a extras.

Statele Unite nu au ratificat. Senatul a respins atât tratatul, cât și Liga; Washingtonul a încheiat o pace separată cu Germania, tot pe baza textului de la Versailles. Intrarea în vigoare, pentru semnatari, a fost la 10 ianuarie 1920. Blocada alimentară a ținut până la semnare.

Avalon Project de la Yale păstrează textul integral: 15 părți, 440 de articole, în franceză și engleză. Partea I înființează Liga Națiunilor. Partea VIII, reparațiile, a fost reorganizată apoi prin planurile Dawes și Young.

Nimeni nu a ieșit mulțumit. Germania nu a fost nici pacificată, nici slăbită definitiv. Resentimentul față de „diktat” a alimentat politica anilor 1930. Locarno, în 1925, a încercat să dreagă relațiile pe care Versailles le-a lăsat deschise.

Imagine: Helen Johns Kirtland și Lucian Swift Kirtland, semnarea Tratatului de la Versailles în Galeria Oglinzilor, 28 iunie 1919, domeniu public, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Treaty of Versailles. Textul tratatului: The Versailles Treaty June 28, 1919 — The Avalon Project.