La 30 octombrie 1864, la Viena, plenipotențiarii Prusiei, Austriei și Danemarcei au semnat tratatul de pace care închide al doilea război al Schleswigului. Semnează, pentru Prusia, Karl von Werther și Armand-Louis von Balan; pentru Austria, contele Johann Bernhard von Rechberg-Rothenlöwen și baronul Adolph Marie von Brenner-Felsach; pentru Danemarca, George Joachim Quaade și Henrik August Theodor Kauffmann. Preliminariile, cu aceleași nume plus Bismarck, fuseseră puse pe 1 august. Ratificările s-au schimbat la Viena pe 16 noiembrie 1864.

Articolul I restabilește pacea perpetuă. Articolul III e nucleul: regele Danemarcei, Christian IX, renunță la toate drepturile asupra ducatelor Schleswig, Holstein și Lauenburg în favoarea regelui Prusiei și a împăratului Austriei și se angajează să recunoască dispozițiile pe care aceștia le vor lua. Cedarea nu merge către un duc pretendent și nu către Confederația Germană: merge către doi suverani, în condominium.

Articolul IV spune că cedarea Schleswigului cuprinde toate insulele ducatului și uscatul. Pentru a tăia enclavele iutiene din Schleswig, Danemarca cedează și posesiunile de la sud de linia districtului Ribe — Møgeltønder, Amrum, părțile iutiene din Föhr, Sylt și Rømø. În schimb, Ærø și o fâșie care leagă Ribe de Iutlanda, plus o corectare lângă Kolding, rămân în regat. Articolul V trage frontiera de la golful Hejlsminde, pe Micul Belt, până între Mandø și Rømø, în Marea Nordului. Vechea linie a Kongeå devine, pentru prima dată, graniță de stat.

O comisie mixtă marchează linia imediat după ratificare și împarte drumul Ribe–Tønder. Articolul VIII pune în sarcina ducatelor 29 de milioane de taleri danezi din datoria publică a monarhiei; articolul XII lasă Prusiei și Austriei dreptul de a-și recupera cheltuielile de război tot de la ducate. Articolul XIX dă locuitorilor șase ani să opteze pentru supușenia daneză și să-și ia bunurile mobile, păstrând imobilele.

Articolul XXII și protocolul anexat cer evacuarea Iutlandei de către trupele aliate în cel mult trei săptămâni de la schimbul ratificărilor, pe județe: Hjørring, Thisted, Viborg, Aalborg, Randers în prima săptămână; Aarhus, Skanderborg, Ringkøbing în a doua; tot restul în a treia. La ratificare, regele danez trebuie să proclame populațiilor cedate schimbarea suveranității și să le dezlege de jurământ.

Ducatele rămân, deocamdată, administrate în comun. Convenția de la Gastein, din 14 august 1865, dă Prusiei Schleswigul și Austriei Holsteinul; Lauenburg trece, contra plată, la Prusia. Cearta de administrație duce la războiul austro-prusac din 1866. După pacea de la Praga, Prusia anexează Schleswig și Holstein.

Textul francez al tratatului, cu protocolul de evacuare, e în Nouveau Recueil Général. Ambasada Danemarcei la Viena a ținut o copie scanată a Fredstraktaten, păstrată acum în arhiva web.

Imagine: Maximilian Dörrbecker (Chumwa), harta modificărilor de frontieră după războiul germano-danez din 1864, CC BY-SA 3.0, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Treaty of Vienna (1864). Textul tratatului: Fredstraktaten, Wien, 30. oktober 1864.