La 19 februarie 1674, stil nou, la Westminster, se încheie pacea dintre Carol al II-lea al Angliei și Stările Generale ale Provinciilor Unite. Data de pe act: 9/19 februarie 1673/4. De partea engleză: Heneage Finch, păstrătorul Marelui Sigiliu; Thomas, viconte Latimer, mare vistier; James, duce de Monmouth; James, duce de Ormonde; Henry, conte de Arlington; Henry Coventry. De partea olandeză, cu depline puteri: Pedro Fernández de Jovar y Velasco, marchiz de Fresno, ambasador extraordinar al Spaniei. Ratificarea engleză: 10/20 februarie. Schimbul, 24 februarie / 6 martie. Publicare la Haga în 24 de ore de la schimb. Se închide al treilea război anglo-olandez. Nu e indentura de la Westminster din 1462.

Războiul, din 1672, cu Franța alături. Parlamentul refuză noi sume. Spania amenință. Stările, pe 24 ianuarie / 3 februarie, pun pe masă un proiect; articolul al patrulea al proiectului oferă restituirea Noii Olande, fără a spera ceva la schimb. Temple și Fresno cad de acord în trei zile. Textul, la Davenport, din copia ratificării engleze de la Rijksarchief.

Articolul 1: de azi, pace adevărată, sinceră și inviolabilă, unire și prietenie, în Europa și în afara ei, în toate ținuturile. Articolul 2: îndată după promulgare, încetează orice act de ostilitate; niciun diplom, comisie sau instrucțiune, publică sau tainică, pentru a molesta, ataca sau prăda bunurile, stăpânirile sau supușii celeilalte părți. Supușii, pretutindeni, pașnic și prietenos.

Articolul 3, din pricina distanțelor: după douăsprezece zile de la publicare, nicio ostilitate de la capătul vestic al Canalului Mânecii, the Soundings, până la Naz, în Norvegia; după șase săptămâni, de acolo până la Tanger; după zece săptămâni, între Tanger și Ecuator, Ocean sau Mediterană; după opt luni, în orice altă parte a lumii. Ce trece de aceste termene, sub pretext de comisii vechi sau scrisori de represalii, este nelegiuit; făptașii, la reparație, pedepsiți ca încălcători ai păcii publice.

Articolul 6: orice pământuri, insule, orașe, porturi, castele sau forturi luate de o parte de la cealaltă, în Europa sau aiurea, de la izbucnirea războiului nefericit și înainte de termenele de încetare, se restituie fostului stăpân și proprietar, în starea de la promulgarea păcii. După aceea, fără jaf asupra locuitorilor, fără dărâmarea fortărețelor, fără luarea tunurilor, pulberii sau altor muniții care erau acolo la cucerire. Noua Olandă, reluată de olandezi în 1673, se întoarce Angliei. Surinam, luat de olandezi în 1667, rămâne al lor, prin Breda.

Articolul 7: tratatul de la Breda, 1667, și tratatele confirmate de el, se reînnoiesc, în măsura în care nu contrazic pacea de față. Articolul 8: tratatul maritim de la Haga, 1668, încă nouă luni, dacă un tratat nou nu prevede altfel; un tratat maritim nou, la aceiași comisari ca pentru Indiile de Est. Articolul 9: regulamentul comerțului, mai ales în Indiile de Est, la șase comisari de fiecare parte, la Londra, în trei luni de la publicare; dacă nu se înțeleg, arbitraj al reginei regențe a Spaniei, unsprezece comisari, majoritate, șase luni. Articolul 11: ratificări, prin scrisori patente, semnate, cu mari sigilii, în patru săptămâni. Articolul 12: după schimb, publicare la Haga în 24 de ore.

Pacea nu ajunge peste tot deodată. La 14 martie, în Ronas Voe, Shetland, Wapen van Rotterdam e luat de nave engleze. Monmouth rămâne cu brigada în armata franceză. Noua Olandă trece, definitiv, la coroana engleză.

Imagine: John Michael Wright (sau atelier), Carol al II-lea în robe ale Ordinului Jartierei, c. 1660–1665, domeniu public, National Portrait Gallery / Wikimedia Commons. Decupată la 16:9. Nu e semnarea din 1674.

Sursă consultată: Treaty of Westminster (1674). Textul tratatului: Davenport, European Treaties, vol. 2, nr. 69 (Westminster, 9/19 februarie 1673/4).