În tabăra de la Uccialli (Wuchale), pe 2 mai 1889 — 25 miazia 1881 după calendarul etiopian — contele Pietro Antonelli, trimis extraordinar al lui Umberto I, și Menelik al II-lea, Rege al Regilor Etiopiei, stipulând în nume propriu, au semnat și au pus sigiliul pe un tratat de prietenie și comerț în douăzeci de articole, în italiană și în amharică. Împăratul a ratificat la Monza pe 29 septembrie 1889; decretul de executare, semnat de Francesco Crispi, este dat la Roma pe 10 aprilie 1890.

Articolul 1 proclamă pace perpetuă și prietenie statornică între regele Italiei și Regele Regilor, urmașii, supușii și populațiile protejate. Articolul 2 îngăduie agent diplomatic, consuli și agenți consulari, cu imunitățile după obiceiul guvernelor europene. Articolul 3 trage hotarul pe linia podișului: Halai, Saganeiti și Asmara rămân sate italiene; Adi Nefas și Adi Joannes, pe partea Bogos, de asemenea; de la Adi Joannes o dreaptă est–vest marchează limita. Articolul 4 lasă mănăstirea Debra Bizen, cu toate averile, guvernului etiopian, fără uz militar. Articolul 5 pune un singur drept vamal de 8 la sută pe valoarea mărfii, pe teritoriul etiopian, pentru caravanele spre sau de la Massawa. Articolul 6 rezervă comerțul de arme și muniții prin Massawa numai Regelui Regilor, la cerere cu sigiliu regal, sub escortă italiană până la hotar.

Articolul 7 deschide circulația liberă a persoanelor și mărfurilor, dar interzice grupurilor înarmate să treacă hotarul ca să impună populațiilor hrană și vite. Articolele 8–9 dau drepturi de proprietate ca indigenii și libertatea cultului. Articolul 10 judecă litigiile dintre italieni la Massawa; pe cele italo-etiopiene, un delegat italian și unul etiopian. Articolul 11 păstrează bunurile decedatului pentru autoritatea sa. Articolul 12: italienii sunt judecați de autoritatea italiană, etiopienii de cea etiopiană; articolul 13 prevede extrădarea. Articolul 14, invocând principiile religiei creștine, angajează Regele Regilor să împiedice cu toată puterea caravanele de sclavi să-i traverseze statele. Articolul 15 întinde tratatul asupra întregului imperiu. Articolul 16 îngăduie modificări după cinci ani, cu un an de preaviz, dar concesiunile de teritoriu rămân ferme. Articolul 18 dă italienilor preferință, la paritate de condiții, dacă Etiopia acordă privilegii de comerț și industrie unui al treilea stat. Articolul 20 cere ratificarea.

Articolul 17, în textul italian publicat, spune că Regele Regilor «consente di servirsi» de guvernul regelui Italiei pentru toate tratativele de afaceri pe care le-ar avea cu alte puteri sau guverne. Versiunea amharică, citată ulterior, folosește o formulă permisivă: poate (ይቻላቸዋል) să se slujească de Italia. Articolul 19 pretinde că cele două redacții concordă perfect și fac credință egală. Divergența asupra articolului 17 a fost pretinsă de Italia drept protectorat; Etiopia a ținut-o drept opțiune.

Tratatul nu este Tratatul de la Addis Abeba din 1896, încheiat după Adwa. Semnatarii de la Uccialli nu sunt Umberto I în persoană: pe instrument apar Antonelli, cu depline puteri recunoscute, și Menelik al II-lea, în nume propriu, cu sigiliul imperial.

Imagine: Pietro Antonelli, plenipotențiar italian la Uccialli; fotografie Fratelli d'Alessandri, 1882, Bibliothèque nationale de France, domeniu public, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Treaty of Wuchale. Textul tratatului: Wikisource: Trattato di Uccialli, 2 maggio 1889.