La Managua, la 24 martie 1928, Columbia și Nicaragua semnează Tratado sobre cuestiones territoriales (Tratatul Esguerra–Bárcenas / Bárcenas Meneses–Esguerra). Plenipotențiari: Manuel Esguerra (Columbia) și José Bárcenas Meneses (Nicaragua). Ratificările se schimbă la Managua la 5 mai 1930.

Articolul I: Columbia recunoaște suveranitatea Nicaraguei asupra Coastei Mosquito (de la Cabo Gracias a Dios la Río San Juan) și asupra Insulelor Corn (Mangle Grande și Mangle Chico). Nicaragua recunoaște suveranitatea Columbiei asupra arhipelagului San Andrés, Providencia, Santa Catalina și a celorlalte insule și cayos ale arhipelagului.

Cayos Roncador, Quitasueño și Serrana sunt excluse, fiind în litigiu între Columbia și Statele Unite. Tratatul e semnat în timpul ocupației americane a Nicaraguei; guvernul din Managua încearcă să țină semnătura secretă înaintea alegerilor.

Litigiul se trage din Ordonanța regală din 1803 (transferul apărării Coastei Mosquito către Viceregatul Noii Granade) și din protestele columbiene față de Tratatul Chamorro–Bryan (1914). Protocolul din 1930 însoțește schimbul de ratificări.

În 1980, junta sandinistă declară tratatul nul, invocând constrângerea sub ocupație. În 2001, Nicaragua sesizează CIJ. La 13 decembrie 2007, Curtea confirmă suveranitatea columbiană asupra San Andrés, Providencia și Santa Catalina și asupra cayo-urilor contestate, respingând însă meridianul 82°V ca frontieră maritimă.

Tratatul Esguerra–Bárcenas din 24 martie 1928 rămâne actul bilateral care a împărțit Coasta Mosquito și arhipelagul San Andrés între Nicaragua și Columbia, cu efecte litigioase până în secolul XXI.

Imagine: San Andrés; Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Esguerra-Bárcenas Treaty. Textul tratatului: Tratado sobre cuestiones territoriales Colombia–Nicaragua (Sogeocol).