La 11 februarie 1971, la Washington, Londra și Moscova, a fost deschis spre semnare Tratatul privind interzicerea amplasării de arme nucleare și de alte arme de distrugere în masă pe fundul mărilor și oceanelor și în subsolul acestora — titlul oficial UNTS I-13678, nu porecla „Seabed Arms Control Treaty” din infobox. Originale în trei exemplare, depozitari: Statele Unite, Regatul Unit și URSS. Texte autentice: engleză, rusă, franceză, spaniolă și chineză. La Washington, Nixon a vorbit la ceremonie; pe exemplarul de la Moscova figurează Gromyko, iar pe cel de la Londra Duncan Wilson. România a semnat în aceeași zi în toate cele trei capitale.

Articolul X: deschis tuturor statelor; produce efecte după 22 de ratificări, inclusiv cele trei depozitare. UNTC: 18 mai 1972, când SUA, Regatul Unit și URSS au depus instrumentele. Înregistrare ONU la 28 noiembrie 1974, volumul 955. Articolul XI: depozit la arhivele celor trei guverne. Conferința Comitetului pentru dezarmare de la Geneva a pregătit textul; nu e locul semnării. Formula DONE de pe instrument nu e copiată.

Articolul I: părțile se angajează să nu amplaseze pe fundul mărilor, dincolo de zona din Articolul II, arme nucleare sau alte arme de distrugere în masă, nici instalații anume destinate păstrării, încercării sau folosirii lor. În zona de lângă țărm, interdicția nu se aplică statului de coastă și nici fundului de sub apele sale teritoriale. Nu e un catalog de arme și nu descriem instalații. Articolul II leagă limita zonei de cele 12 mile marine din Convenția de la Geneva din 1958 asupra mării teritoriale.

Articolul III: observare care nu stânjenește activitățile; îndoielile rămase duc la consultări, apoi, dacă e cazul, la Consiliul de Securitate, potrivit Cartei. Nu e un manual de inspecție. Articolul IV: tratatul nu prejudiciază pretențiile asupra platoului continental. Articolul V: negocieri în continuare pentru a împiedica o cursă a înarmărilor pe fundul mărilor. Articolul IX lasă intacte zonele libere de arme nucleare deja convenite.

În Comitetul celor optsprezece de la Geneva, URSS a cerut o interdicție mai largă a activității militare pe fund; Statele Unite au ținut textul la armele de distrugere în masă. Rezoluția Adunării Generale din 18 decembrie 1967, după propunerea ambasadorului Pardo al Maltei, a deschis lucrările asupra folosirii pașnice a fundului mărilor — un cadru distinct de acest tratat. Articolul VII: prima conferință de revizuire la Geneva, la cinci ani de la intrarea în vigoare.

Franța nu e parte. Convenția din 1982 asupra dreptului mării e ulterioară și nu înlocuiește acest instrument. Senatul SUA a aprobat tratatul la 15 februarie 1972, cu 83 de voturi pentru și zero împotrivă; Nixon l-a ratificat la 26 aprilie 1972.

Coperta: Casa Albă, unul dintre cele trei locuri de semnare — fotografia e a clădirii, nu a mesei. Wikimedia Commons, licență liberă.

Pentru context: Seabed Arms Control Treaty. Textul: Treaty on the prohibition of the emplacement of nuclear weapons and other weapons of mass destruction on the sea-bed (UNTS I-13678).