La 28 septembrie 1939, la Moscova, Joachim von Ribbentrop și Veaceslav Molotov au semnat Tratatul germano-sovietic de frontieră și prietenie. E în vigoare din clipa semnării; ratificările urmează să se schimbe la Berlin. Nu e Pactul de neagresiune din 23 august și nu protocolul secret din 10 ianuarie 1941 despre fâșia lituaniană de pe Šešupė.

Preambulul declară că, după „prăbușirea fostului stat polonez”, cele două guverne își rezervă exclusiv sarcina de a restabili pacea și ordinea pe acele teritorii. Articolul 1 fixează granița intereselor naționale respective pe linia din harta anexată, care urma să fie descrisă într-un protocol suplimentar. Articolul 2 o recunoaște ca definitivă și respinge orice amestec al unor puteri terțe. Articolul 3 lasă reorganizarea administrativă la vest de linie Reichului, la est URSS. Articolul 4 numește așezarea temelie a unor relații prietenești. Textul e în germană și rusă, în două exemplare.

Protocolul secret care amendează înțelegerea din 23 august trece statul lituanian în sfera de influență a URSS; voievodatul Lublin și părți din voievodatul Varșoviei trec în sfera germană, pe harta anexată tratatului de azi. Când URSS va lua măsuri speciale pe teritoriul lituanian, frontiera germano-lituaniană de atunci se va îndrepta astfel încât ținutul de la sud-vest de linia de pe hartă să cadă Germaniei. Acordurile economice germano-lituaniene rămân neatinsă.

Al doilea protocol secret spune că niciuna din părți nu va tolera pe teritoriul său agitație poloneză care atinge teritoriile celeilalte; vor înăbuși începuturile și se vor înștiința asupra măsurilor. Protocolul confidențial îngăduie cetățenilor Reichului și persoanelor de origine germană din zona sovietică să emigreze, cu agenți ai Reichului și cu apărarea drepturilor de proprietate; obligația oglindită cade asupra persoanelor de origine ucraineană sau alb-rusă din zona germană.

Declarația publică din aceeași zi pretinde că, prin tratat, s-a așezat o temelie sigură pentru o pace durabilă în Europa de Est și cheamă la încetarea războiului dintre Germania, pe de o parte, și Anglia și Franța, pe de alta. Dacă efortul rămâne zadarnic, declarația aruncă asupra Londrei și Parisului răspunderea continuării războiului, iar cele două guverne se vor consulta asupra măsurilor. Schimbul de scrisori Molotov–Ribbentrop anunță un program economic: materii prime sovietice contra livrări industriale germane, până la volumul cel mai înalt atins în trecut.

În spatele lui Molotov, la semnare, stau adjutantul Richard Schulze-Kossens, șeful de stat-major Boris Șapoșnikov, Ribbentrop, Iosif Stalin și traducătorul Vladimir Pavlov; ambasadorul Aleksei Șkvarțev e lângă comisar. Nu e tratatul de asistență mutuală cu Estonia, semnat tot atunci, și nu invazia germană din 22 iunie 1941.

Molotov semnează tratatul de frontieră, la Moscova; Ribbentrop și Stalin stau în spate. Imagine: Wikimedia Commons, CC0.

Pentru context: German–Soviet Boundary and Friendship Treaty. Textul: German-Soviet Boundary and Friendship Treaty.