Tratatul pentru evitarea sau prevenirea conflictelor între statele americane, cunoscut ca Tratatul Gondra, a fost semnat la Santiago de Chile, pe 3 mai 1923, la a cincea Conferință internațională a statelor americane. Texte autentice: spaniolă, engleză, portugheză și franceză. Originalul e depus la Ministerul de Relații Externe al Republicii Chile. Nu transcriem formula de semnare. Nu e Pactul Kellogg–Briand din 1928.

Preambulul spune că guvernele reprezentate doresc să întărească principiile de justiție și respect reciproc, să mențină o pace statornică între ele și cu celelalte națiuni și condamnă pacea înarmată care umflă forțele militare și navale dincolo de nevoile de securitate internă, suveranitate și independență. Scopul e să promoveze mijloacele care evită sau previn conflictele dintre ele.

Articolul I: orice chestiune între două sau mai multe părți care nu a putut fi rezolvată pe cale diplomatică și nu a fost dusă la arbitraj în temeiul tratatelor existente se supune cercetării și raportului unei comisii constituite potrivit articolului IV. În caz de conflict, părțile se obligă să nu înceapă mobilizări, concentrări de trupe la frontieră, nici acte ostile sau pregătitoare de ostilități, de la convocarea comisiei până după raport sau după termenul din articolul VII. Stipulația nu abrogă convențiile de arbitraj existente. Nu transcriem un regulament militar.

Articolele II–III: chestiunile se deferă comisiei când negocierile au eșuat sau când un conflict armat e iminent; oricare dintre guvernele interesate poate cere convocarea, notificând cealaltă parte și una dintre cele două comisii permanente, cu sediul la Washington și la Montevideo, formate din cei trei agenți diplomatici americani cei mai vechi acreditați în acele capitale. Funcția lor e de a primi cererea și de a o notifica. Articolul IV: comisia de anchetă are cinci membri, toți naționali ai statelor americane; fiecare guvern desemnează doi, dintre care unul singur poate fi de propria naționalitate; al cincilea, președintele, e ales de comun acord și nu poate fi din naționalitățile deja reprezentate. Deciziile se iau cu majoritate. Nu transcriem un protocol de audiere.

Articolul V: părțile furnizează datele necesare; raportul e datorat în termen de un an de la instalare, prelungibil cu șase luni dacă părțile sunt de acord. Articolul VI: rezoluțiile sunt rapoarte, nu sentințe judecătorești sau arbitrale. Articolul VII: după transmiterea raportului, părțile au șase luni să caute din nou o soluție; dacă nu reușesc, își recapătă libertatea de acțiune în chestiunea cercetată. Articolul VIII lasă neatinse convențiile analoge existente.

Articolul IX: ratificarea urmează procedurile constituționale; instrumentele se depun la Ministerul de Relații Externe al Chile, care le comunică celorlalte guverne semnatare; tratatul intră în vigoare între părți pe măsură ce îl ratifică. Pentru OEA, 8 octombrie 1924. Denunțarea se adresează guvernului Chile și produce efect un an mai târziu, numai pentru denunțător. Articolul X permite aderarea statelor americane care nu au avut reprezentare la conferință, tot prin Chile. Înregistrat în Seria de tratate a Ligii Națiunilor, volumul 33.

Coperta: delegații americani la a cincea Conferință internațională a statelor americane, Santiago; nu pretindem sala de semnare. Wikimedia Commons, licență liberă.

Surse consultate: Pan-American Treaty (1923); Tratado para evitar o prevenir conflictos entre los Estados Americanos (Tratado Gondra).