La 25 august 1883, în legația Franței de la Huế, au fost semnate Preliminariile de pace dintre Franța și Annam, 27 de articole, numite tratatul Harmand sau Hòa ước Quý Mùi. Semnează, pentru Republică, J. T. Harmand, comisar general plenipotențiar, cu Palasne de Champeaux, Ory, de la Bastide, Masse și Haitee. Pentru curtea Nguyễn, sub împăratul Hiệp Hòa: Trần Đình Túc, mare cenzor, prim plenipotențiar; Nguyễn Trọng Hiệp, ministru de interne și de externe; Huỳnh Hữu Thưởng, consiliul privat. Data annamită: a 23-a zi a lunii a șaptea. Cu patru zile înainte, amiralul Courbet luase forturile Thuận An. Convenția trebuia să meargă la președintele Republicii și la rege; ratificările, de îndată. Franța n-a ratificat. La 6 iunie 1884 îl înlocuiește tratatul Patenôtre.

Articolul 1: Annam recunoaște și acceptă protectoratul Franței, cu urmările din dreptul diplomatic european; Franța prezidează relațiile cu toate puterile, inclusiv China; Annam nu comunică diplomatic decât prin Franța. Articolul 2: provincia Bình Thuận e anexată posesiunilor franceze din Cochinchina de Jos. Articolul 3: forță militară franceză ocupă permanent lanțul Đèo Ngang, până la capul Vĩnh Ký, plus forturile Thuận An și cele de la gura râului Huế, reconstruite după voia autorităților franceze: Hà Dương, Trần Hải, Thái Dương, Tràng Làng, Hạp Châu, Lô Thâu, Luỹ Mới. Articolele 4–5: retragerea imediată a trupelor annamite din Tonkin, garnizoane pe picior de pace; mandarinii se întorc la posturi, numirile franceze se confirmă după înțelegere.

Articolul 6: între nordul Bình Thuận și Đèo Ngang, funcționarii provinciali administrează ca înainte, fără control francez, în afară de vamă, lucrări publice și tot ce cere tehnicieni europeni. Articolul 7: deschise comerțului, pe lângă Qui Nhơn, Tourane (Đà Nẵng) și Xuân Đài; agenți francezi sub rezidentul de la Huế. Articolele 8–10: far la capul Varella, Padaran sau Poulo Cécir; drumul Hanoi–Saigon, la cheltuială comună, pentru trăsuri, cu ingineri francezi la poduri și tuneluri; telegraf exploatat de francezi, o parte din taxe către Annam. Articolul 11: la Huế, un rezident de rang foarte înalt, reprezentant al protectoratului, sub comisarul general; audiență privată la rege, care nu o poate refuza fără motiv valabil.

Articolele 12–18: rezidenți la Hanoi, Haiphong, în fiecare provincie mare din Tonkin; garnizoană; mandarinii rămân, dar pot fi schimbați la cererea franceză; justiție între europeni și indigeni, apel la Saigon; poliție urbană; impozite cu Quan Bố. Articolul 19: vămile, numai maritime și de frontieră, în mâini franceze. Articolul 20: libertate de persoană și de proprietate în tot Tonkinul și în porturile deschise ale Annamului. Articolele 22–25: posturi pe Fluviul Roșu; Franța garantează integritatea statelor regelui, alungă Pavillons-Noirs, consideră pe toți annamiții protejați ai săi. Articolul 26: datoriile față de Franța se consideră stinse prin cesiunea Bình Thuận. Articolul 27: partea Annamului din vamă și monopoluri, nu sub două milioane de franci pe an; peso mexican și argintul Cochinchinei, curs forțat.

Nu e tratatul de la Saigon din 15 martie 1874 (Philastre). Nu e Patenôtre, 6 iunie 1884, baza protectoratului până la Élysée 1949. Nu e Tientsin 1885 cu China. Nu e Saigon 1862. Coperta e semnarea la Huế.

Surse: Treaty of Huế (1883); Treaty of Hué, peace preliminaries (FRUS 1883).