La 8 decembrie 1987, în East Room de la Casa Albă, Ronald Reagan și Mihail Gorbaciov semnează Tratatul dintre Statele Unite ale Americii și Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste privind eliminarea rachetelor lor cu rază intermediară și cu rază mai scurtă. Două exemplare, engleză și rusă, ambele autentice. Reagan semnează ca președinte. Gorbaciov, ca secretar general al CC al PCUS.

Articolul I: fiecare parte își elimină rachetele cu rază intermediară și cu rază mai scurtă, nu mai are astfel de sisteme și își îndeplinește celelalte obligații. Memorandumul de înțelegere și protocoalele fac parte integrantă. Articolul II: rachetă balistică lansată de la sol, rachetă de croazieră lansată de la sol. Rază intermediară: peste 1.000 de kilometri, cel mult 5.500. Rază mai scurtă: de la 500 până la 1.000. Nu intra aerul, nu intra marea.

Articolul III, tipuri existente. Pentru Statele Unite, rază intermediară: Pershing II și BGM-109G. Pentru URSS: RSD-10, R-12, R-14, cunoscute în Occident ca SS-20, SS-4, SS-5. Rază mai scurtă: Pershing IA; sovietic, OTR-22 și OTR-23, SS-12 și SS-23. Articolul IV: eliminarea rachetelor cu rază intermediară în cel mult trei ani de la intrarea în vigoare, în două faze, prima la 29 de luni.

Articolul XI: inspecții la fața locului, inclusiv asupra distrugerii. Articolul XV: durată nelimitată. Fiecare parte se poate retrage, cu preaviz de șase luni, dacă evenimente extraordinare legate de obiectul tratatului îi pun în pericol interesele supreme. Articolul XVII: ratificare după procedurile constituționale; intră în vigoare la schimbul instrumentelor. Senatul american dă avizul pe 27 mai 1988, 93–5. Schimbul e la Moscova, pe 1 iunie 1988. Reagan proclamă pe 27 decembrie.

Până la 1 iunie 1991, termenul de trei ani, dispar 2.692 de rachete: 846 americane, 1.846 sovietice. SS-20, mobil, cu trei ogive, fusese dislocat din 1976. NATO răspunsese, pe 12 decembrie 1979, cu Decizia pe două piste: negocieri și, dacă eșuează, Pershing II în Germania de Vest și 464 de rachete de croazieră lansate de la sol în Belgia, Italia, Țările de Jos, Regatul Unit. Reagan pusese opțiunea zero pe 18 noiembrie 1981. La Reykjavík, în octombrie 1986, cei doi acceptaseră în principiu zero în Europa și un plafon global.

După 1991, Belarus, Kazahstan, Rusia și Ucraina continuă obligațiile. Inspecțiile țin până pe 31 mai 2001. Washington acuză Moscova pentru racheta 9M729 (SSC-8). Statele Unite se retrag pe 2 august 2019. Rusia anunță, pe 4 august 2025, că nu mai respectă tratatul.

Imagine: White House Photographic Office, semnarea Tratatului INF, East Room, 8 decembrie 1987, domeniu public, NARA / Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Intermediate-Range Nuclear Forces Treaty. Textul tratatului: Treaty between the United States of America and the Union of Soviet Socialist Republics on the Elimination of Their Intermediate-Range and Shorter-Range Missiles.