La Moscova, Federația Rusă și Republica Islamică Iran încheie la 17 ianuarie 2025 Tratatul privind parteneriatul strategic cuprinzător. Semnează președintele rus Vladimir Putin și președintele iranian Masoud Pezeshkian. Instrumentul are preambul și 47 de articole, în două originale, în rusă, persană și engleză, toate textele având aceeași forță; la dezacord de interpretare sau de aplicare se folosește textul englez. Părțile își propun să ridice relațiile de stat la un caracter cuprinzător, pe termen lung și strategic, pe baza suveranității egale, a cooperării de bună-credință și a Cartei Națiunilor Unite, inclusiv renunțarea la amenințarea cu forța sau la folosirea ei, neamestecul în treburile interne și respectul pentru integritatea teritorială a ambelor state.

Articolul 1 prevede adâncirea relațiilor în toate domeniile de interes comun, cooperarea de securitate și apărare și coordonarea la nivel regional și global. Articolul 2 cere o politică de stat întemeiată pe respectul intereselor naționale și de securitate, multilateralism, soluționarea pașnică a diferendelor și respingerea unipolarității și a hegemoniei, precum și împotrivirea față de amestecul terților. Articolul 3 întemeiază relațiile pe egalitate suverană, integritate teritorială, independență, neamestec și încredere reciprocă. Dacă o parte este ținta unei agresiuni, cealaltă nu acordă agresorului asistență militară sau de altă natură care ar contribui la continuarea agresiunii și ajută la soluționarea diferendelor pe baza Cartei ONU; părțile nu îngăduie folosirea teritoriilor lor în sprijinul mișcărilor separatiste sau al acțiunilor ostile una împotriva celeilalte.

Articolul 4 prevede schimb de informații și de experiență între agențiile de informații și de securitate, în temeiul unor acorduri separate. Articolul 5 dezvoltă cooperarea militară: delegații, escale de nave, pregătirea personalului, exerciții comune pe teritoriul părților sau în afara lui, cu consimțământ reciproc, operațiuni de salvare maritimă și lupta împotriva pirateriei. Articolul 6 confirmă cooperarea tehnico-militară ca element al securității regionale și globale, cu sesiuni anuale ale organelor de lucru. Articolul 7 acoperă terorismul internațional, criminalitatea organizată transnațională, traficul de persoane, migrația ilegală, spălarea de bani, finanțarea terorismului și proliferarea armelor de distrugere în masă, precum și coordonarea în Interpol. Articolul 8 ocrotește drepturile cetățenilor pe teritoriul celeilalte părți, asistența juridică, extrădarea și transferul condamnaților.

Articolul 9 prevede consultări în organizații internaționale, inclusiv ONU, și sprijin reciproc pentru aderări. Articolul 10 privește controlul armamentelor, dezarmarea, neproliferarea și securitatea internațională. Articolul 11 dezvoltă securitatea informațională internațională, un regim juridic obligatoriu sub egida ONU, suveranitatea asupra segmentelor naționale ale internetului și rolul Uniunii Internaționale a Telecomunicațiilor. Articolul 12 cere consolidarea păcii în regiunea caspică, Asia Centrală, Transcaucazia și Orientul Mijlociu și împiedicarea prezenței destabilizatoare a unor state terțe. Articolul 13 păstrează Marea Caspică ca zonă de pace, fără forțe armate care nu aparțin statelor litorale, confirmă competența exclusivă a acestora și cooperarea economică cu protecția mediului marin. Articolul 14 adâncește cooperarea în Organizația de Cooperare de la Shanghai și legăturile comerciale dintre Uniunea Economică Eurasiatică și Iran. Articolul 15 promovează cooperarea dintre adunările legislative, inclusiv comisia Duma de Stat–Adunarea Consultativă Islamică.

Articolul 17 coordonează cooperarea comercială în Comisia permanentă ruso-iraniană. Articolul 18 înlesnește investiții comune, infrastructură, mecanisme de afaceri și cooperare bancară. Articolul 19 combate măsurile coercitive unilaterale, inclusiv cu efect extrateritorial, le socotește un act internațional ilicit și neprietenos, garantează neaplicarea lor reciprocă, interzice alăturarea la astfel de măsuri ale unui terț și cere eforturi practice de reducere a riscurilor dacă un terț le introduce. Articolul 20 urmărește creșterea schimburilor: infrastructură de plăți independentă de state terțe, decontări în monede naționale, cooperare interbancară directă, zone economice speciale și, după caz, mineritul aurului, prelucrarea diamantelor și bijuterii.

Articolul 21 dezvoltă parteneriatul de transport, inclusiv Coridorul Internațional de Transport Nord-Sud, toate modurile de transport și sistemele digitale. Articolul 22 extinde cooperarea petrolieră și gazieră: asistență tehnică, furnizări și operațiuni de swap, investiții în zăcăminte, acces nediscriminatoriu la piețele energetice și coordonare în Forumul țărilor exportatoare de gaze și OPEC-plus, plus energiile regenerabile. Articolul 23 promovează proiecte de folosire pașnică a energiei nucleare, inclusiv construirea de instalații. Articolele 24–27 privesc agricultura și siguranța alimentară, coridorul vamal simplificat și recunoașterea operatorilor economici autorizați, politica antimonopol și recunoașterea reciprocă a standardelor și certificatelor.

Articolele 28–30 acoperă sănătatea, bunăstarea sanitar-epidemiologică, învățământul superior, știința și studierea limbilor oficiale. Articolul 31 privește explorarea pașnică a spațiului cosmic. Articolele 32–33 întăresc legăturile dintre mijloacele de informare și cer opoziție comună față de dezinformare și propagandă negativă. Articolul 34 încurajează cultura și creează condiții pentru centrul cultural iranian de la Moscova și centrul rus de la Teheran. Articolele 35–40 privesc patrimoniul și turismul, schimburile de tineret, sportul, asistența la dezastre, protecția mediului și gospodărirea apelor.

Articolul 41 îngăduie acorduri separate pentru domenii și parametri concreți. Articolul 42 prevede schimb de păreri, inclusiv la reuniuni la nivel înalt. Articolul 43 lasă neatinse drepturile și obligațiile din alte tratate. Articolul 44 lasă diferendele de interpretare sau de aplicare consultărilor pe cale diplomatică. Articolul 45 cere ratificare; tratatul intră în vigoare la 30 de zile de la ultima notificare scrisă a îndeplinirii procedurilor interne, rămâne în vigoare 20 de ani și se reînnoiește automat pe perioade de cinci ani; încetarea cere notificare scrisă cu cel puțin un an înainte de expirare. Articolul 46 păstrează proiectele în curs după încetare, dacă părțile nu convin altfel. Articolul 47 permite modificări prin acord scris, cu aceeași procedură de intrare în vigoare. Actul este făcut la Moscova. Textul nu este tratatul anterior privind bazele relațiilor și principiile cooperării.

Imagine: conferința de presă comună după convorbirile ruso-iraniene, Moscova, 17 ianuarie 2025; Kremlin.ru, CC BY 4.0, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Iranian-Russian Treaty on Comprehensive Strategic Partnership. Textul tratatului: Full text of Iran-Russia Comprehensive Strategic Partnership Treaty, 17 January 2025.