La 27 noiembrie 1919, în sala festivităților a primăriei din Neuilly-sur-Seine, plenipotențiarii Puterilor aliate și asociate și ai Bulgariei au semnat Tratatul de pace dintre Puterile aliate și asociate și Bulgaria, plus un protocol. Președinte de ședință: Georges Clemenceau. Pentru Bulgaria semnează Aleksandăr Stamboliiski, președintele Consiliului. Un singur exemplar, depus în arhivele Republicii Franceze. Franceză, engleză, italiană; în caz de divergență prevalează franceza, în afară de Părțile I (Pactul Societății Națiunilor) și XII (muncă), unde franceza și engleza au forță egală. Primul proces-verbal de depunere: ratificare de Bulgaria și de trei Puteri principale aliate și asociate. Forța generală: 9 august 1920. Statele Unite au semnat, nu au ratificat.

Preambulul: armistițiul din 29 septembrie 1918; ostilitățile deschise de Bulgaria împotriva Serbiei la 11 octombrie 1915. Puterile principale: Statele Unite, Imperiul Britanic, Franța, Italia, Japonia. Alături, între altele: Belgia, China, Cuba, Grecia, Hedjaz, Polonia, Portugalia, România, Statul sârbo-croato-sloven, Siam, Cehoslovacia. De cealaltă parte: Bulgaria. De la forță, starea de război încetează.

Articolul 27 trasează frontierele. La vest, cu Statul sârbo-croato-sloven, o linie nouă pe teren, de la confluența Timokului cu Dunărea până la Tumba pe Belashița, punctul celor trei frontiere cu Grecia. Articolul 36 recunoaște Statul sârbo-croato-sloven; articolul 37: Bulgaria renunță în favoarea lui la drepturile asupra teritoriilor monarhiei bulgare din afara noilor frontiere. Cu Grecia, articolul 27 alineatul 2 păstrează frontiera din 1913; articolul 42: renunțare în favoarea Greciei asupra teritoriilor recunoscute ca grecești. La nord, cu România, de la Marea Neagră la Dunăre, frontiera existentă la 1 august 1914.

Articolul 48: Bulgaria renunță în favoarea Puterilor principale la drepturile asupra teritoriilor din Tracia aflate în afara noilor frontiere și încă neatribuite unui stat. Puterile principale se angajează să asigure ieșirile economice ale Bulgariei la Marea Egee; condițiile, ulterior. În aceeași ședință, plenipotențiarii Greciei și ai Bulgariei au semnat o convenție separată privind emigrarea reciprocă.

Articolul 65: serviciul militar obligatoriu universal se desființează; recrutare prin înrolare voluntară. Articolul 66: forțele armatei bulgare nu depășesc 20.000 de oameni, inclusiv ofițeri și trupe de depozit; întreținerea ordinii pe teritoriul bulgar și controlul frontierelor. Articolul 121: 2.250.000.000 franci aur, recunoscuți ca reparația pe care Bulgaria o poate face; plăți semestriale, cu stingere în 37 de ani de la 1 ianuarie 1921, prin Comisia interaliată către Comisia de reparații instituită de tratatul cu Germania.

Primăria din Neuilly-sur-Seine. Locul semnării, sala festivităților. Wikimedia Commons, CC BY-SA 3.0.

Pentru context: Treaty of Neuilly-sur-Seine. Textul: Treaty of Neuilly.