La Moscova, pe 12 iulie 1920, Rusia Sovietică Federativă Socialistă și Republica Democratică Lituaniană au semnat Tratatul de pace, 19 articole, în dublu exemplar, texte autentice rusă și lituaniană. Pentru Moscova: Adolf Ioffe, Julian Marchlewski, Leonid Obolenski. Pentru Kaunas: Tomas Naruševičius, Petras Klimas, Simonas Rozenbaumas, Juozas Vailokaitis, Vytautas Račkauskas. Schimbul ratificărilor: tot la Moscova, articolul 19.

Tratatul nu este Brest-Litovsk din 1918, nici pacea de la Tartu cu Estonia, nici tratatul sovieto-leton din august, nici pacea de la Riga cu Polonia, nici Acordul de la Suwałki. Depozitul de înregistrare la Liga Națiunilor este volumul 3 din Treaty Series, nr. 94, 8 martie 1921.

Articolul 1: Rusia recunoaște fără rezervă suveranitatea și independența Lituaniei, cu toate consecințele juridice, și renunță de bunăvoie și pentru totdeauna la drepturile suverane asupra poporului și teritoriului lituanian; faptul că Lituania a fost sub suveranitate rusă nu creează obligații. Articolul 2 trasează frontiera de est: Vilnius, Breslauja, Gardinas, Lyda, Pastovys, Ašmena rămân de partea lituaniană. Remarca 1: linia cu Polonia și cu Letonia se fixează prin înțelegere cu aceste state. Linia spre Suwałki se oprește la Sztabin.

Articolul 4: interzicerea pe teritoriul propriu a guvernelor, organizațiilor sau grupurilor care pregătesc război armat împotriva celeilalte părți, plus interdicția de tranzit de trupe și material de război pentru țări aflate de facto în război cu cealaltă parte. Articolul 5: dacă neutralitatea permanentă a Lituaniei este recunoscută internațional, Rusia se angajează să o respecte. Articolul 6: cetățenie lituaniană de drept pentru locuitorii care îndeplinesc condițiile de domiciliu; opțiune inversă, un an de la ratificare. Articolele 8–9: renunțare la conturile din fosta apartenență la Imperiu; restituirea bibliotecilor, arhivelor și bunurilor luate în 1914–1917.

Articolul 12: Rusia scutește Lituania de datoriile rusești; acordă dreptul de tăiere a lemnului pe 100.000 desetine, eșalonat pe 20 de ani, lângă frontieră; plătește 3 milioane ruble aur în o lună și jumătate de la ratificare. Articolul 13: convenții de comerț (națiunea cea mai favorizată) și de tranzit. Adunarea Constituantă a ratificat pe 8 august. Protocolul din 14 octombrie, la Comisariatul Poporului pentru Afaceri Externe: Jurgis Baltrušaitis și Lev Karahan au schimbat instrumentele.

Actul din iulie nu este ocuparea Vilniusului de către Żeligowski din octombrie, nici pacea de la Riga din 1921, nici pactul de neagresiune din 1926.

Imagine: Piața Catedralei din Vilnius noaptea, 2 ianuarie 2014; Abrget47j, CC BY-SA 3.0, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9. Articolul 2 recunoaște Vilnius de partea lituaniană.

Sursă consultată: Soviet–Lithuanian Peace Treaty. Textul tratatului: LNTS vol. 3: Peace Treaty between Lithuania and the Russian Socialist Federal Republic, Moscow, 12 iulie 1920.