Pe 28 octombrie 1994, la sediul Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale din Geneva, 36 de state au semnat Tratatul privind dreptul mărcilor, încheiat în ajun, la 27 octombrie. Textele în engleză, arabă, chineză, franceză, rusă și spaniolă sunt egal autentice. Instrumentul are 25 de articole și un regulament cu formulare-model. Nu este Protocolul de la Madrid și nu recunoaște automat mărci înregistrate în alt stat membru.

Articolul 2 se aplică semnelor vizibile, inclusiv mărcilor de bunuri și de servicii. Părțile care acceptă mărcile tridimensionale sunt obligate să aplice tratatul și acestora. Hologramele, sunetele și mirosurile sunt excluse. Mărcile colective, de certificare și de garanție cad în afara tratatului. Articolul 16 obligă totuși fiecare parte să înregistreze mărci de servicii și să le aplice dispozițiile Convenției de la Paris privitoare la mărci.

Articolul 3 închide lista elementelor pe care un oficiu le poate cere la cerere: identitatea solicitantului, reprezentarea, reproducerea mărcii, lista de bunuri sau servicii după Nisa, taxă. Articolul 3(7) interzice, pe durata pendinței, extrasul din registrul comerțului, dovada unei activități industriale sau comerciale și dovada că marca este deja înregistrată în alt stat, în afara cazului 6quinquies din Convenția de la Paris. Articolul 5 fixează data de depozit după un set minim de indicații.

Articolul 6: o cerere care acoperă mai multe clase Nisa duce la o singură înregistrare. Articolul 7 permite divizarea cererii sau a înregistrării, cu păstrarea datei de depozit și a priorității. Articolul 13: perioada inițială și fiecare reînnoire durează 10 ani; oficiul nu poate cere, la reînnoire, reproducerea mărcii, dovada înregistrării în alt stat sau declarație de folosire, și nu poate examina fondul.

Articolul 15 impune respectarea dispozițiilor Convenției de la Paris privitoare la mărci. Articolul 20(2): tratatul intră în vigoare la trei luni după ce cinci state depun instrumentele; notificarea TLT/7 le-a numit Moldova, Ucraina, Sri Lanka, Cehia și Regatul Unit, cu efect de la 1 august 1996. Articolul 24 a ținut semnătura deschisă un an la sediul OMPI. Depozitarul este directorul general.

Tratatul de la Singapore din 2006, privind dreptul mărcilor, este un instrument ulterior, folosit pentru a acoperi și comunicarea electronică; nu modifică textul din 1994. Rezervele articolului 21 privesc mărci asociate, defensive sau derivate, nu holograme.

Imagine: Sediul OMPI (clădirea Árpád Bogsch), Geneva, locul semnării; Marek Ślusarczyk, 15 august 2008; CC BY 3.0, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Trademark Law Treaty (1994). Textul tratatului: Tratatul privind dreptul mărcilor, Geneva, 27 octombrie 1994.