Tratatul de relații generale dintre Statele Unite și Republica Filipine a fost semnat la Manila, pe 4 iulie 1946, textul oficial fiind englez. Semnatari: Paul V. McNutt, pentru Washington, și Manuel Roxas, pentru Manila. Produce efecte la schimbul instrumentelor de ratificare, depus tot la Manila: 22 octombrie 1946. UNTS 88, vol. 7, cu protocol. Nu e Tratatul de la Paris din 1898, prin care Spania a cedat arhipelagul, nici acordul ulterior privind bazele.

Preambulul recunoaște independența Republicii Filipine la data semnării și abandonul suveranității americane asupra insulelor. Articolul I: Statele Unite retrag și cedează toate drepturile de posesie, supraveghere, jurisdicție, control sau suveranitate, cu excepția folosirii unor baze, a anexelor necesare și a drepturilor incidentale, pe care le-ar putea păstra, prin acord, pentru protecția comună — fără un itinerar de baze. Recunosc independența ca națiune distinctă și autoguvernată, sub Constituția Republicii Filipine.

Articolul II: privilegii diplomatice și consulare după dreptul internațional general; tratament nu mai puțin favorabil decât cel acordat unor ofițeri similari ai oricărei alte țări. Articolul III: până la înființarea serviciului extern filipinez, Statele Unite se vor strădui, la cerere și în măsura practicabilă, să reprezinte interesele Filipinelor unde nu există reprezentanță; aranjamentele încetează când oricare parte le consideră inutile. Articolul IV: Filipinele preiau datoriile valabile ale Insulelor Filipine, provinciilor, orașelor și municipalităților; obligațiile din obligațiuni emise înainte de 1 mai 1934, în temeiul unei legi a Congresului SUA, au privilegiu de prim rang asupra impozitelor percepute acolo.

Articolul V: cauzele pendinte la Curtea Supremă a SUA, potrivit secțiunii 7 (6) a Legii independenței din 1934, rămân în revizuire până la soluționare; apoi Curtea încetează dreptul de revizuire a cauzelor originare din insule. Articolul VI: revendicările și drepturile de proprietate se reglementează prompt; drepturile existente ale cetățenilor și societăților fiecărei părți sunt recunoscute și ocrotite în aceeași măsură. Articolul VII: Filipinele preiau obligațiile continue ale SUA din tratatele cu Spania de la Paris (1898) și Washington (1900).

Protocolul: tratatul recunoaște independența și menține relații apropiate; nu reglementează detaliile apărării mutuale, ale revendicărilor de proprietate sau ale drepturilor cetățenilor. Nu exclude tratate și acorduri executive ulterioare. Până la ratificare, articolele II și III se observă prin acord executiv (note Quirino–McNutt, 10 și 12 iulie, cu efect de la data semnării).

Coperta: ceremonia de independență de la Manila; nu pretindem sala de semnare. Wikimedia Commons, licență liberă.

Surse consultate: Treaty of Manila (1946); Treaty of General Relations between the Republic of the Philippines and the United States of America.