Un editorial despre sinuciderea economică a Europei și răspunsul românesc la aceeași tragedie.

Financial Times a spus în sfârșit cu voce tare ceea ce anterior se șoptea doar în colțuri: Germania se prăbușește, iar Uniunea Europeană a împins-o de pe stâncă.

https://youtu.be/xUeSiQpS3Es

Oțelăriile se închid, fabricile de automobile se micșorează, iar liderii de afaceri germani devin din ce în ce mai vocali. Așa-numitul "om bolnav al Europei" este din nou bolnav - dar boala nu mai este ineficiența, ci sinuciderea economică orchestrată de elitele nealese de la Bruxelles și impusă de politicieni obedienți precum Friedrich Merz.

Acum cere 500 de miliarde de euro pentru a salva industria germană. Dar din ce? Din politicile pe care propriul său partid le-a susținut. Producția germană se prăbușește, prețurile la energie au devenit insuportabile, iar birocrația ucide orice inițiativă privată. În timp ce Merz bate toba pentru un război fără sfârșit în Ucraina, fosta linie de salvare a Berlinului - conducta Nord Stream - a fost aruncată în aer, sabotată cu o ridicare din umeri, în timp ce Bruxelles-ul și NATO au privit în altă parte.

SUA poate că au profitat, dar călăul era la Bruxelles. Ursula von der Leyen și casta eurocraților au condus ofensiva: dezindustrializarea Germaniei, sancționarea Moscovei, trimiterea de tancuri în Ucraina și obligarea muncitorilor germani să plătească factura.

Rezultatul? Revoltă. Producția germană de oțel a scăzut cu 12%, se construiesc cu două milioane de mașini mai puțin decât în ​​2017, iar taxele "verzi" și raționalizarea gazelor sufocă economia. În statele tradițional conservatoare, partidul AfD crește în sondaje, semn că germanii încep să înțeleagă cine le-a golit economia din interior.

Nu Rusia. Ci propriii lor lideri de la Bruxelles și Berlin, care au dansat în ritmul tobelor la Davos. Germania nu testează răbdarea Europei - elitele europene au testat limitele Germaniei și le-au încălcat.

România, un ecou al aceleiași tragedii

Exact același scenariu se joacă în România - doar că aici, piesa se joacă cu figuranți mai ieftini și mai ascultători. Ceea ce se întâmplă astăzi în Germania este o oglindă a dezastrului românesc: o sinucidere economică lentă, sub aplauzele celor care pretind că ne conduc spre "progresul european".

Industria românească a fost demontată bucată cu bucată, sub pretextul modernizării. Combinatul Hunedoara, Arpechim, Azomureș, Oltchim, RAFO, Tractorul Brașov, Roman SA - toate au fost distruse în tăcerea complice a guvernanților care pozau veseli la Bruxelles. România a devenit o colonie economică, unde energia este mai scumpă decât în ​​Occident, deși suntem producători. Gazul nostru este exportat, electricitatea noastră este supraimpozitată, iar românii plătesc facturile occidentale cu salarii balcanice.

Ca și în Germania, și aici politicienii cer bani pentru a salva o economie pe care ei înșiși au distrus-o. Se laudă cu "investiții record", dar realitatea este că România trăiește din împrumuturi. Zece miliarde aici, cincisprezece miliarde acolo - o infuzie menită să mențină în viață o administrație umflată și inertă.

În același timp, minele se închid, centralele electrice pe gaz sunt blocate, iar importurile cresc. Toate acestea în numele tranziției "verzi", o dogmă care a devenit noua religie politică a Bruxelles-ului.

Oricine îndrăznește să critice acest dezastru este imediat etichetat drept "populist" sau "antieuropean". Cetățenii care îndrăznesc să pună întrebări sunt stigmatizați și reduși la tăcere - la fel ca în Germania.

Românii, la fel ca germanii, încep să vadă cine le-a furat viitorul. Nu Moscova. Nu "forțele întunecate". Ci propriii lor conducători, antrenați să spună "da" fără să gândească, să semneze fără să citească și să execute fără să înțeleagă.

Rezultatul este vizibil cu ochiul liber: fabrici goale, tineri care au plecat, sate abandonate, orașe care trăiesc doar din salarii și împrumuturi de la stat. Adevărata Românie, cea care muncește, plătește și tace, se prăbușește sub greutatea ipocriziei europene și a lașității interne.

Concluzie: același plan, același sfârșit

Germania cade. România se predă.

Doar că, în cazul nostru, prăbușirea s-a produs în liniște - acoperită de aplauze, sloganuri despre progres și parteneriate care ne-au transformat dintr-o țară productivă într-un simplu consumator docil.

Germanii încep să se revolte. Abia începem să ne trezim.

Dar adevărata întrebare rămâne: Vom avea curajul să ne privim în oglindă și să vedem cine a apăsat butonul de autodistrugere cu mâna noastră?