Astăzi, 15 septembrie 2026, se împlinesc 18 ani de la falimentul Lehman Brothers. În dimineața zilei de 15 septembrie 2008, după un weekend de negocieri în care autoritățile americane și marile instituții financiare nu au reușit să găsească o soluție privată pentru salvarea companiei, Lehman Brothers Holdings Inc. a depus cererea de protecție sub Chapter 11. Evenimentul nu a creat singur criza financiară din 2008, care era deja în desfășurare, dar a accelerat dramatic panica și blocajele din piețele financiare internaționale.

Lehman Brothers nu era o firmă nouă. Originile sale se întorc în 1844, când Henry Lehman, un imigrant german, a deschis un magazin în Montgomery, Alabama; frații Emanuel și Mayer i s-au alăturat ulterior. De la comerțul cu bumbac, activitatea s-a extins către mărfuri, finanțe, investiții și servicii bancare. Până în anii 2000, Lehman Brothers era o bancă globală de investiții, activă în investment banking, tranzacționare, obligațiuni, managementul activelor, piețe de capital și finanțări imobiliare — una dintre instituțiile importante ale Wall Street.

Prăbușirea trebuie citită pe fondul pieței imobiliare americane. Prețurile locuințelor crescuseră puternic, iar creditarea ipotecară se extinsese, inclusiv către persoane cu bonitate redusă — împrumuturi cunoscute drept subprime mortgages. Băncile nu păstrau întotdeauna creditele până la maturitate: multe erau grupate în mortgage-backed securities (MBS) și în structuri precum collateralised debt obligations (CDO), care puteau fi vândute și tranzacționate în sistemul financiar internațional. Când prețurile locuințelor au început să scadă, iar tot mai mulți debitori au întâmpinat dificultăți, valoarea multor active legate de ipoteci s-a deteriorat. Lehman dezvoltase o expunere importantă față de sectorul imobiliar și de aceste active și utilizase un nivel ridicat de leverage: o mare parte a activității era finanțată prin datorie, ceea ce poate amplifica pierderile.

În 2007, problemele pieței subprime au devenit tot mai evidente, iar încrederea dintre instituții s-a deteriorat. În martie 2008, Bear Stearns a ajuns aproape de colaps; Federal Reserve a intervenit pentru a facilita achiziția de către JPMorgan Chase. În lunile următoare, atenția piețelor s-a concentrat tot mai mult asupra Lehman Brothers. Prețul acțiunilor s-a prăbușit, iar încrederea creditorilor s-a erodat. Fannie Mae și Freddie Mac fuseseră plasate în conservatorship cu numai câteva zile înainte de 15 septembrie. Criza era deci deja vizibilă. În weekendul 13–14 septembrie 2008, Federal Reserve, U.S. Treasury și Securities and Exchange Commission au participat la discuții cu liderii marilor instituții, încercând — potrivit Federal Reserve History — o soluție din sectorul privat. Nu s-a ajuns la una. Printre instituțiile asociate cu discuțiile privind o posibilă preluare s-au numărat Bank of America și Barclays. Bank of America a ales în cele din urmă achiziția Merrill Lynch. O tranzacție Lehman–Barclays nu a fost finalizată înainte de faliment.

În dimineața de luni, 15 septembrie 2008, Lehman Brothers Holdings Inc. a depus cererea voluntară Chapter 11 la United States Bankruptcy Court for the Southern District of New York, caz consemnat în Form 8-K depus la SEC. Compania urma să continue ca debtor-in-possession. Falimentul inițial nu însemna că fiecare entitate Lehman din lume a intrat simultan în aceeași procedură. Comunicatul firmei și documentele SEC precizau că broker-dealerii americani și anumite alte subsidiare nu erau incluse în cererea inițială. În Regatul Unit, mai multe entități, inclusiv Lehman Brothers International (Europe), au fost plasate în administration. SEC a subliniat, în aceeași zi, protecțiile pentru clienții broker-dealerului american. Federal Reserve History arată totodată că, deși Lehman nu a primit un program specific de salvare comparabil cu cel pentru Bear Stearns sau AIG, subsidiarul său de primary dealer a participat la facilități generale de credit create anterior în 2008.

Pentru public, una dintre imaginile rămase este cea a angajaților care părăseau birourile cu cutii. Piețele au reacționat cu șoc și o reevaluare bruscă a riscului. Sistemul financiar funcționează pe încredere: dacă o instituție majoră poate intra brusc în faliment, fiecare participant se întreabă dacă partenerul va putea plăti. Creditul a devenit mai greu de obținut, mai scump și mai riscant, iar problema nu a rămas limitată la Wall Street. A doua zi, 16 septembrie, American International Group (AIG) a primit sprijin din partea Federal Reserve Bank of New York. În aceeași după-amiază, un important fond monetar a anunțat că nu mai putea menține valoarea obișnuită de 1 dolar pe acțiune din cauza pierderilor legate de commercial paper Lehman — fenomenul cunoscut drept breaking the buck. Retragerile din anumite money market funds au pus presiune pe piața commercial paper, o sursă de finanțare pe termen scurt pentru companii.

În lunile următoare, Federal Reserve a extins lichiditatea și programele de creditare, inclusiv pentru primary dealers, money market mutual funds și commercial paper. Guvernul american a adoptat ulterior Troubled Asset Relief Program (TARP). TARP nu a fost creat pentru salvarea Lehman: firma intrase deja în faliment; programul a făcut parte din răspunsul ulterior la criza sistemică. Problemele s-au transmis către economia reală: investiții, producție și angajări reduse, șomaj în creștere, comerț în scădere. Episodul a devenit asociat cu Marea Recesiune. Lehman nu a provocat singur criza, dar falimentul a funcționat ca un accelerator: a demonstrat că o instituție uriașă putea fi lăsată să intre în faliment și a amplificat frica dintre instituții. De aceea 15 septembrie 2008 este considerată una dintre datele definitorii. Criza a adus în centru expresia too big to fail și, odată cu ea, problema moral hazard: dacă investitorii cred că statul va salva întotdeauna instituțiile mari, acestea pot fi încurajate să-și asume riscuri excesive. Decizia și posibilitatea autorităților de a împiedica falimentul Lehman au rămas subiecte de dezbatere istorică și economică.

După faliment, părți importante ale operațiunilor au fost vândute, reorganizate sau lichidate. Barclays a cumpărat ulterior anumite operațiuni nord-americane ale broker-dealerului, cu sprijinul SEC și cu aprobarea instanței. Nomura a anunțat, tot în septembrie 2008, preluarea unor operațiuni Lehman din Asia-Pacific, Europa și Orientul Mijlociu. Criza a produs schimbări majore în reglementare, supraveghere, cerințe de capital, teste de stres și gestionarea riscului sistemic. În Statele Unite, una dintre cele mai importante reforme a fost Dodd–Frank Wall Street Reform and Consumer Protection Act, adoptată în 2010.

La 18 ani distanță, numele Lehman continuă să fie folosit drept simbol al riscului sistemic. Când o instituție financiară mare întâmpină probleme, întrebarea „Este acesta un nou Lehman?” revine în piețe, presă și analize. Falimentul a arătat cât de interconectat devenise sistemul financiar global — și cât de ușor poate rămâne riscul ascuns în perioadele de optimism. Compania nu a creat singură criza financiară. Dar a schimbat ritmul, amploarea și percepția asupra acesteia. În câteva zile, problema nu mai putea fi privită doar ca o criză a creditelor ipotecare americane. Devenise o criză de încredere a sistemului financiar internațional.

Imagine: Arnoldius / Wikimedia Commons, CC BY-SA 3.0. Sediul Lehman Brothers de la 745 Seventh Avenue, Manhattan, fotografiat la 31 martie 2008, cu luni înainte de faliment. Nu este o fotografie din 15 septembrie 2008. Imaginea a fost decupată la 16:9.

Surse consultate: Lehman Brothers Holdings Inc. Form 8-K (15 September 2008) | SEC; Statement Regarding Recent Market Events and Lehman Brothers | SEC; Support for Specific Institutions | Federal Reserve History; The Great Recession and Its Aftermath | Federal Reserve History; SEC Acts To Support Swift Court Approval of Barclays Acquisition of Lehman Brothers, Inc..