La 19 septembrie 1982, la 11:44, Scott E. Fahlman a propus pe un forum electronic al Carnegie Mellon University secvențele :-) și :-( ca mărci de ton. Prima, pentru glumă; a doua, pentru un mesaj serios.

Contextul era textul gol: fără fotografii, fără animații, fără emoji. Sarcasmul putea trece drept afirmație. Comunitatea căuta o convenție vizuală ieftină, citită prin înclinarea capului spre stânga.

Simbolurile s-au mutat din rețelele universitare în cultura internetului. Au apărut variante pentru surpriză, ironie sau complicitate. Fahlman n-a pretins că nimeni nu desenase fețe din semne tipografice înainte; importanța postării e propunerea explicită, datată, într-o comunitate online.

Mesajul original a fost recuperat în 2002 de pe benzi de arhivă, după o căutare în sistemele CMU. Redescoperirea a permis datarea precisă și publicarea textului, nu doar memoria orală a laboratorului.

În conversațiile de azi, emoji-urile grafice au luat locul, în mare parte, șirurilor ASCII. :-) rămâne totuși un reper: felul în care utilizatorii au adaptat tastatura ca să semnaleze intenția.

Aniversarea de 44 de ani e a convenției documentate pentru comunicarea online, nu a „primei fețe din istoria tiparului”.

Imagine: terminal DEC VT100 / Wikimedia Commons. Echipament de epocă pentru text, nu captura mesajului din 1982 și nu un portret Fahlman. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Happy 25th, Emoticon | Carnegie Mellon University; Smiley Lore | Scott E. Fahlman.