La 12 mai 2011, la Nuuk (Groenlanda), cele opt state membre ale Consiliului Arctic semnează Acordul privind cooperarea în căutare și salvare aeronautică și maritimă în Arctica.

Părțile: Canada, Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia, Rusia, Suedia și Statele Unite. Textul coordonează acoperirea SAR și stabilește zona de responsabilitate a fiecărui stat, fără a prejudicia delimitările de frontieră sau suveranitatea — o clauză esențială pe fondul pretențiilor teritoriale din Arctica.

Este primul acord obligatoriu negociat sub egida Consiliului Arctic. Depozitar: Guvernul Canadei. Intrarea în vigoare: 19 ianuarie 2013, după ratificarea de către toți cei opt semnatari.

Tratatul reflectă creșterea traficului maritim arctic pe fondul topirii gheții și al interesului economic pentru Ruta Nord-Est. Hărțile de accidente din 1995–2004 au ilustrat nevoia de răspuns coordonat.

Textul oficial e pe site-urile Consiliului Arctic și ale Ministerului canadian de Externe. Exercițiile comune SAR au urmat intrării în vigoare.

Pentru regiune, Nuuk 2011 marchează trecerea de la soft law la obligații juridice concrete de salvare.

Acordul Arctic SAR din 12 mai 2011 rămâne primul tratat obligatoriu al Consiliului Arctic.

Imagine: Nuuk / Arctica; Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Arctic Search and Rescue Agreement. Textul tratatului: Arctic SAR Agreement (Arctic Council).