La Kumanovo, pe 9 iunie 1999, locotenent-generalul Sir Michael Jackson, comandantul Forței Internaționale de Securitate (KFOR), colonel-generalul Svetozar Marjanović, din Statul Major al Armatei Iugoslave, și locotenent-generalul Obrad Stevanović, din Ministerul Afacerilor Interne al Serbiei, au semnat Acordul Tehnic Militar dintre KFOR și guvernul Republicii Federale Iugoslavia și al Republicii Serbia. Limbile sunt engleza, franceza și sârba. Intră în vigoare la semnare. Actul are șase articole și două anexe.

Acordul de la Kumanovo nu este documentul Ahtisaari–Milošević din 3 iunie 1999, nici Rezoluția 1244 a Consiliului de Securitate din 10 iunie, nici începutul operațiunii Allied Force din 24 martie, nici conferința de la Rambouillet. Pe instrument au iscălit Jackson, Marjanović și Stevanović, nu Pavković.

Articolul întâi reafirmă documentul înmânat de președintele Ahtisaari lui Milošević și aprobat de parlamentul sârb și de guvernul federal pe 3 iunie: prezențe civile și de securitate internaționale în Kosovo, sub egida ONU. KFOR se desfășoară după rezoluția Consiliului de Securitate, fără piedică, cu puterea de a lua toate măsurile necesare. Forțele RFJ cuprind armata, paramilitarii, poliția de interne, rezervele și orice grup desemnat de comandantul KFOR. Zona de siguranță aeriană (ASZ) are 25 km dincolo de hotarul provinciei; zona de siguranță terestră (GSZ) are 5 km. Forțele RFJ nu intră, nu revin și nu rămân în Kosovo, în GSZ sau în ASZ fără consimțământul expres al comandantului KFOR. Poliția locală poate rămâne în GSZ.

Articolul al doilea: din ziua semnării, forțele RFJ încetează orice act ostil sau provocator. Retragerea de pe uscat, în 11 zile: la EIF+1, zona 3 este părăsită pe rute desemnate; după verificare, loviturile aeriene NATO se suspendă, dacă și Consiliul de Securitate adoptă rezoluția destul de iute încât să nu rămână gol de securitate. La EIF+6, zona 1; la EIF+9, zona 2; la EIF+11, tot Kosovo, până în locuri din Serbia în afara GSZ de 5 km. Minele, capcanele și obstacolele se marchează și se curăță. Aviația și apărarea antiaeriană ies din Kosovo și din ASZ până la EIF+3. Campania de bombardament încetează la retragerea deplină.

Articolul al treilea: în două zile, autoritățile dau KFOR evidența minelor, muniției neexplodate și a oricăror primejdii. Articolul al patrulea așază o Comisie mixtă de punere în aplicare. Articolul al cincilea: comandantul KFOR este ultima autoritate de interpretare a acordului și a aspectelor de securitate; hotărârile lui leagă părțile. Articolul al șaselea: acordul intră în vigoare la semnare.

Anexa B dă KFOR dreptul de a acționa fără îngăduință, inclusiv cu forță militară, de a observa orice instalație cu potențial militar sau de poliție, și de a cere mutarea forțelor. KFOR nu răspunde pentru pagubele pricinuite în îndeplinirea îndatoririlor. Un acord privind statutul forțelor (SOFA) urma să fie încheiat. Acordul de la Kumanovo nu este Rezoluția 1244 din ziua următoare.

Imagine: generalul Sir Mike Jackson, 24 iunie 2009; Stuart Price, Albany Associates, CC BY-SA 2.0, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9. Jackson a semnat acordul din 1999 ca comandant KFOR.

Sursă consultată: Kumanovo Agreement. Textul tratatului: UN: S/1999/682 Military Technical Agreement, 9 June 1999.