La Londra, la 27 februarie 1953, Guvernele Belgiei, Canadei, Ceylonului, Danemarcei, Republicii Franceze, Greciei, Iranului, Irlandei, Italiei, Liechtensteinului, Luxemburgului, Norvegiei, Pakistanului, Spaniei, Suediei, Elveției, Uniunii Sud-Africane, Regatului Unit, Statelor Unite și Iugoslaviei, pe de o parte, și Guvernul Republicii Federale Germania, pe de altă parte, semnează Agreement on German External Debts (Londoner Schuldenabkommen). Textele autentice sunt engleză, franceză și germană; depozitar e Guvernul Regatului Unit. Acordul intră în vigoare la 16 septembrie 1953, la depunerea ratificărilor RFG, Franței, Regatului Unit și Statelor Unite, conform articolului 35; e înregistrat în UNTS ca nr. 4764 (volumul 333).

Preambulul dorește înlăturarea obstacolelor din calea relațiilor economice normale între RFG și alte țări; notează că plățile pe datoriile externe germane nu au respectat, în general, termenii contractuali timp de aproximativ douăzeci de ani, că războiul a împiedicat plățile și că din 1945 acestea au fost în mare parte suspendate; reamintește asistența economică postbelică a Franței, Regatului Unit și Statelor Unite și schimbul de scrisori din 6 martie 1951 care stă la baza Acordului; menționează Comisia Tripartită asupra Datoriilor Germane.

Acordul acoperă îndatorarea publică și privată antebelică și datoriile din asistența economică postbelică (inclusiv GARIOA și Planul Marshall); nu tratează pretențiile de război, rezervate unui tratat de pace. Creditorii est-europeni nu participă. Negocierile Conferinței asupra Datoriilor Externe Germane se desfășoară între 28 februarie și 28 august 1952; Hermann Josef Abs semnează pentru partea germană la Londra.

În total, sumele negociate includ circa 16 miliarde DM din datoriile anterioare celui de-al Doilea Război Mondial (inclusiv planurile Dawes/Young) și circa 16 miliarde DM din împrumuturi postbelice; Acordul reduce suma rambursabilă cu aproximativ 50%, la circa 15 miliarde DM, pe un orizont lung. Plățile sunt legate de capacitatea de transfer a Germaniei: rambursări datorate în timp ce RFG are surplus comercial, limitate la circa 3% din încasările din export; în primii cinci ani, până în 1958, se plătesc în principal dobânzi restante.

Anexele I–X și acordurile subsidiare reglementează tipurile de obligații pecuniare (necontractuale fixate înainte de 8 mai 1945; împrumuturi și credite anterioare acelei date; alte contracte scadente înainte de 8 mai 1945) și detaliile tehnice. După 1958, Germania plătește o sumă anuală fixă (765 milioane DM); datoriile acoperite sunt aproape lichidate în anii 1970, cu plăți ulterioare legate de reunificare până la 3 octombrie 2010.

Textul de față se referă la Acordul semnat la Londra la 27 februarie 1953; nu e un tratat de pace și nu reglementează reparațiile de război față de statele victime.

Imagine: Hermann Josef Abs la semnarea Acordului de la Londra, 27 februarie 1953; CC BY-SA 3.0, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: London Agreement on German External Debts. Textul tratatului: Agreement on German External Debts, London, 27 February 1953 (UKTS / Cmnd. 626).