La 22 mai 2004, Consiliul Ligii Arabe adoptă Carta arabă a drepturilor omului — versiunea actualizată a textului din 1994, care nu fusese ratificat de niciun stat.

Carta afirmă principiile Cartei ONU, ale Declarației Universale și ale pactelor internaționale, alături de Declarația de la Cairo privind drepturile omului în islam. Prevă drepturi clasice: libertate, egalitate în fața legii, protecție împotriva torturii, proprietate, cult și asociere.

Intră în vigoare în 2008, după șapte ratificări. Un Comitet de experți examinează rapoartele statelor; în 2014 Liga a elaborat Statutul Curții Arabe a Drepturilor Omului.

În ianuarie 2008, Înaltul Comisar ONU Louise Arbour a criticat incompatibilities cu standardele ONU privind drepturile femeilor și pedeapsa capitală pentru minori.

Până în 2013, Carta fusese ratificată de Algeria, Bahrain, Irak, Iordania, Kuweit, Liban, Libia, Palestina, Qatar, Arabia Saudită, Siria, Emiratele Arabe Unite și Yemen.

Textul figurează în compilările OHCHR privind instrumentele regionale de democrație și drepturile omului.

Carta arabă din 22 mai 2004 rămâne cadrul regional oficial al Ligii pentru drepturile omului, cu limitele recunoscute față de standardele universale.

Imagine: Liga Arabă; Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Arab Charter on Human Rights. Textul tratatului: Arab Charter on Human Rights (OHCHR).