La Havana, la 20 februarie 1928, în cadrul celei de-a șasea Conferințe Internaționale Americane, statele americane semnează Convention on Private International Law, la care e anexat Código de Derecho Internacional Privado elaborat de Antonio Sánchez de Bustamante y Sirvén (Codul Bustamante). Textele autentice sunt spaniolă, portugheză, franceză și engleză. Instrumentul original e păstrat de Ministerul de Stat al Cubei; ratificările se depun la Uniunea Panamericană. Convenția e înregistrată în League of Nations Treaty Series, volumul 86, nr. 1950.

Articolul 1 prevede că republicile contractante acceptă și pun în vigoare Codul de drept internațional privat anexat. Articolul 2 limitează aplicarea la republicile contractante și la statele care aderă ulterior. Articolul 3 permite fiecărei republici, la ratificare, să declare rezervă asupra unuia sau mai multor articole ale Codului anexat, astfel încât dispozițiile rezervate să nu o oblige.

Articolul 4 fixează intrarea în vigoare, pentru republicile care ratifică, la treizeci de zile după depunerea ratificării respective, dacă Codul a fost ratificat de cel puțin două țări. Articolul 5 cere depunerea ratificărilor la Secretariatul Uniunii Panamericane, care transmite copii republicilor contractante. Articolul 6 reglementează aderarea statelor sau persoanelor juridice internaționale necontractante, cu notificare către Uniunea Panamericană și un termen de șase luni.

Codul urmărește să stabilească reguli comune de drept internațional privat în America, inclusiv pentru relațiile juridice ale comerțului exterior între părți. Statele Unite se retrag din mijlocul negocierilor; Mexic și Columbia nu semnează; Argentina, Uruguay și Paraguay preferă regimul Tratatelor de la Montevideo. Țările care ratifică o fac adesea cu rezerve largi privind aplicarea Codului când contravine legislației interne.

Printre părțile care ratifică figurează, între altele, Bahamas, Bolivia, Brazilia, Chile, Costa Rica, Cuba, Republica Dominicană, Ecuador, El Salvador, Guatemala, Haiti, Honduras, Nicaragua, Panama, Peru și Venezuela. Codul Bustamante rămâne un instrument clasic al unificării regionale a conflictului de legi în emisfera occidentală, chiar dacă acceptarea practică e incompletă.

Textul de față se referă la Convenția și Codul semnate la Havana la 20 februarie 1928, nu la Tratatele de la Montevideo privind dreptul internațional privat.

Imagine: Antonio Sánchez de Bustamante y Sirvén, circa 1922; domeniu public, Wikimedia Commons / Library of Congress. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Bustamante Code. Textul tratatului: Convención de Derecho Internacional Privado (Código Bustamante), La Habana, 20 febrero 1928 (OAS).