La Oslo, la 15 februarie 1972, statele semnatare încheie Convention for the Prevention of Marine Pollution by Dumping from Ships and Aircraft (Convenția de la Oslo). Semnatarii inițiali includ Danemarca, Franța, Islanda, Norvegia, Portugalia, Spania și Suedia; ulterior aderă Regatul Unit, Țările de Jos, Germania, Finlanda, Irlanda și Belgia. Textele autentice sunt engleză și franceză; depozitar e Guvernul Norvegiei. Instrumentul e înregistrat în United Nations Treaty Series ca nr. 13269 (volumul 932).

Preambulul recunoaște importanța mediului marin și a resurselor vii, amenințarea poluării asupra echilibrului ecologic și a folosirii legitime a mării, precum și necesitatea acțiunii concertate; notează că poluarea are multe surse, inclusiv dumpingul de pe nave și aeronave; și afirmă responsabilitatea deosebită a statelor riverane Atlanticului de Nord-Est.

Articolul 1 angajează părțile să ia toate măsurile posibile pentru a preveni poluarea mării cu substanțe periculoase pentru sănătatea umană, resursele vii, amenități sau alte folosiri legitime. Articolul 2 delimitează aria: mările înalte și mările teritoriale din Atlanticul și Oceanul Arctic la nord de 36°N, între 42°V și 51°E, cu excluderea Mării Baltice și a Mediteranei, plus o zonă adiacentă la nord de 59°N.

Articolul 5 interzice dumpingul substanțelor din Anexa I (între altele halogenuri organice și organosiliconi cu excepții, mercur și cadmiu și compușii lor, plastice nebiodegradabile și alte materiale persistente, precum și substanțe convenite ca carcinogene). Articolul 6 cere permis specific pentru deșeuri cu cantități semnificative din Anexa II (arsenic, plumb, cupru, zinc, cianuri, fluoruri, pesticide, recipiente, substanțe gudronate, fier vechi și alte deșeuri voluminoase). Articolul 7 cere aprobarea autorității naționale pentru orice alt dumping, cu aplicarea Anexei III.

Articolele ulterioare reglementează forța majoră, aplicarea pe nave și aeronave sub pavilionul sau înregistrarea părților, armonizarea politicilor, o Comisie a părților contractante și amendarea anexelor. Convenția intră în vigoare la 7 aprilie 1974, a treizecea zi după depunerea celui de-al șaptelea instrument de ratificare sau aderare.

Un amendament din decembrie 1981 intră în vigoare în februarie 1982. Convenția de la Oslo e înlocuită de Convenția OSPAR pentru protecția mediului marin al Atlanticului de Nord-Est când aceasta produce efecte la 25 martie 1998. Textul nu e Convenția de la Londra privind dumpingul din 1972 (globală), distinctă de regimul regional Oslo.

Imagine: portul Oslo; CC BY-SA 3.0, Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Oslo Dumping Convention. Textul tratatului: Convention for the Prevention of Marine Pollution by Dumping from Ships and Aircraft, Oslo, 15 February 1972.