Convenția de la Minamata privind mercurul a fost adoptată și deschisă semnării la Kumamoto, pe 10 octombrie 2013, la conferința plenipotențiarilor ținută între 7 și 11 octombrie. Articolul 29 o lasă deschisă și în ziua următoare, la Kumamoto, apoi la sediul Organizației Națiunilor Unite din New York până la 9 octombrie 2014. Textele arab, chinez, englez, francez, rus și spaniol sunt la fel de autentice; depozitarul e secretarul general al ONU. Nu e Convenția de la Basel privind deșeurile periculoase și nu e Convenția de la Stockholm privind poluanții organici persistenți.

Articolul 1 fixează obiectivul: protejarea sănătății umane și a mediului față de emisiile și deversările antropice de mercur și de compuși ai mercurului. Articolul 3 privește sursele de aprovizionare și comerțul. O parte nu permite mineritul primar de mercur care nu era în curs pe teritoriul ei la data intrării în vigoare pentru ea; mineritul deja în curs poate continua cel mult cincisprezece ani, iar mercurul astfel obținut se folosește doar la produsele și procesele admise sau se elimină fără recuperare, reciclare ori reutilizare. Exportul e permis doar cu consimțământul scris al importatorului, pentru o utilizare admisă sau pentru depozitare intermediară corespunzătoare; importul de la un non-stat parte cere o certificare că mercurul nu provine dintr-o sursă interzisă. Clauzele rămân reguli de consimțământ, nu un procedeu de circulație.

Articolul 4 interzice, după datele de eliminare treptată din partea I a anexei A, fabricarea, importul și exportul produselor cu mercur adăugat enumerate acolo, cu excepțiile din anexă sau cu o derogare înregistrată potrivit articolului 6. O parte care a redus deja la un nivel nesemnificativ marea majoritate a acestor produse poate notifica măsuri alternative. Articolul 5 aplică aceeași logică proceselor de fabricație din anexa B. Articolul 6 limitează derogările: se înregistrează la secretariat, pot fi prelungite o singură dată cu cinci ani și nu pot rămâne în vigoare la mai mult de zece ani după data de eliminare. Anexele nu sunt reproduse aici ca listă de conformitate.

Articolul 7 privește exploatarea artizanală și la scară mică a aurului în care se folosește mercur. Partea care are o asemenea activitate ia măsuri pentru a reduce și, unde e fezabil, a elimina utilizarea mercurului și emisiile ori deversările din ea. Dacă activitatea e mai mult decât nesemnificativă, notifică secretariatul, elaborează un plan național de acțiune potrivit anexei C, îl transmite în cel mult trei ani și îl revizuiește apoi la fiecare trei ani. Articolul descrie obligația de plan, nu o metodă de extracție.

Articolul 8 cere controlul emisiilor în aer de la sursele punctiforme din anexa D, cu cele mai bune tehnici disponibile și cele mai bune practici de mediu pentru sursele noi și un plan național pentru cele existente. Articolul 9 privește deversările în sol și în apă. Articolul 10 cere depozitarea intermediară corespunzătoare a mercurului destinat unei utilizări admise. Articolul 11 trimite deșeurile de mercur la un management ecologic, fără recuperare care le-ar reintroduce în circuit. Articolul 12 cere părților să se străduiască să identifice și să evalueze siturile contaminate. Niciuna dintre clauze nu e un manual de tratare, de depozitare sau de decontaminare.

Articolele 13–15 organizează resursele financiare, inclusiv un fond fiduciar și Fondul global pentru mediu, consolidarea capacităților și un comitet de aplicare și conformitate. Articolul 16 încurajează strategii de sănătate, fără a impune un protocol clinic. Articolele 21–23 prevăd raportarea, evaluarea eficacității și Conferința părților. Articolul 28 dă câte un vot fiecărei părți; o organizație regională de integrare economică votează cu voturile statelor membre părți, fără vot concomitent.

Articolul 30: ratificare, acceptare, aprobare sau aderare prin depunerea instrumentului la depozitar; aderarea se deschide din ziua următoare închiderii semnării. Articolul 31: intrarea în vigoare în a nouăzecea zi după al cincizecilea instrument, fără a număra separat instrumentul unei organizații regionale; pentru convenție, data a fost 16 august 2017. Articolul 32: nicio rezervă. Articolul 33: retragere după trei ani de la intrarea în vigoare pentru partea respectivă, cu efect după un an. Coperta arată Castelul Kumamoto, reper al orașului unde s-a încheiat convenția, nu sala conferinței.

Surse consultate: Minamata Convention on Mercury; copia certificată, Minamata Convention on Mercury.