La 10 decembrie 1982, la Montego Bay, Jamaica, a fost deschisă spre semnare Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării, împreună cu Actul final al celei de-a treia Conferințe a ONU asupra dreptului mării. Formula de încheiere: întocmită la Montego Bay. Șase texte autentice: arab, chinez, englez, francez, rus și spaniol; originalul, la Secretarul general, sub rezerva articolului 305(2) (articolul 320). Deschisă spre semnare până la 9 decembrie 1984 la Ministerul Afacerilor Externe al Jamaicii și, de la 1 iulie 1983 până la aceeași dată, la sediul ONU din New York (articolul 305). Articolul 308(1): produce efecte la 12 luni de la depunerea celui de-al șaizecilea instrument de ratificare sau aderare. Forța: 16 noiembrie 1994. Înregistrare din oficiu: UNTS I-31363, vol. 1833. Articolul 309: nicio rezervă sau excepție, decât dacă e expres permisă. Articolul 310: declarații care nu modifică efectul juridic.

Preambulul: soluționarea, în spirit de înțelegere, a tuturor chestiunilor privind dreptul mării; contribuție la pace, justiție și progres. 320 de articole și nouă anexe. Articolul 2: suveranitatea statului de coastă se întinde, dincolo de uscat și apele interioare, asupra mării teritoriale, a spațiului aerian de deasupra, a fundului și a subsolului, sub rezerva convenției. Articolul 3: fiecare stat are dreptul să stabilească lățimea mării teritoriale până la o limită care nu depășește 12 mile marine, măsurată de la liniile de bază. Articolul 17: navele tuturor statelor se bucură de dreptul de trecere inofensivă. Articolul 33: zona contiguă, până la 24 de mile marine de la aceleași linii de bază.

Partea a V-a: zona economică exclusivă. Articolul 57: ZEE nu se întinde dincolo de 200 de mile marine de la liniile de bază ale mării teritoriale. Articolul 56: drepturi suverane pentru explorarea și exploatarea, conservarea și gestionarea resurselor naturale, vii sau nevii, ale apelor, fundului și subsolului, și jurisdicție asupra insulelor artificiale, cercetării marine și mediului. Articolul 58: toate statele, de coastă sau fără litoral, se bucură în ZEE, sub rezerva convenției, de libertățile de la articolul 87 privind navigația, survolul și cablurile și conductele. Partea a VI-a, articolul 76(1): platoul continental cuprinde prelungirea naturală a teritoriului până la marginea exterioară a marginii continentale, sau 200 de mile marine dacă marginea nu ajunge acolo; nu dincolo de limitele de la punctele 4–6.

Partea a VII-a: marea liberă. Articolul 87: deschisă tuturor statelor; libertăți de navigație, survol, cabluri și conducte, insule artificiale, pescuit și cercetare științifică, în condițiile convenției. Partea a XI-a: Zona (fundul mărilor și oceanelor dincolo de jurisdicția națională) și resursele ei sunt patrimoniul comun al omenirii (articolul 136). Articolul 137: nicio revendicare de suveranitate; drepturile asupra resurselor revin omenirii în ansamblu, în numele căreia acționează Autoritatea. Un acord din 28 iulie 1994 privind punerea în aplicare a părții a XI-a e un instrument ulterior, nu acest text.

Partea a XV-a: soluționarea diferendelor; articolul 287, alegere între Tribunalul Internațional pentru Dreptul Mării, Curtea Internațională de Justiție, arbitraj (anexa VII) sau arbitraj special (anexa VIII). Fiji a depus ratificarea în ziua deschiderii. Nu e un tratat de delimitare a suveranității terestre; e un cadru pentru spațiul marin.

Portul Montego Bay, Jamaica, orașul semnării, nu sala. Vedere istorică a orașului și a golfului. Wikimedia Commons, domeniu public.

Pentru context: United Nations Convention on the Law of the Sea. Textul: DOALOS, United Nations Convention on the Law of the Sea.