La New York (Manhattan), la 30 martie 1961, Conferința ONU privind drogurile narcotice adoptă Single Convention on Narcotic Drugs, 1961 (Convenția unică asupra stupefiantelor). Depozitar e Secretarul general al ONU; limbile: arabă, chineză, engleză, franceză, rusă, spaniolă. Intră în vigoare la 13 decembrie 1964 (după 40 de ratificări); Protocolul de amendare din 1972 intră în vigoare la 8 august 1975.

Convenția unifică tratatele anterioare ale Ligii Națiunilor (opiu, cocaine etc.), creează patru Liste (Schedules) de substanțe și instituie International Narcotics Control Board. Articolul 44 denunță instrumentele anterioare pe care le înlocuiește. Controlează cultivarea, producția, comerțul și transportul stupefiantelor, rezervând folosirea medicală și științifică.

Pentru prima dată, cannabisul e inclus explicit în controlul internațional, alături de macul de opiu și tufa de coca, cu dispoziții în text care nu pot fi scoase doar prin reschedulare. Negocierile (73 de state, peste opt săptămâni) opun producători de materii prime, state industriale și blocul sovietic pe intensitatea controlului supra-național.

La documentare, versiunea amendată are 186 de părți. Este completată de Convenția din 1971 asupra substanțelor psihotrope și de Convenția din 1988 împotriva traficului ilicit — cele trei formează cadrul ONU al controlului drogurilor.

UNODC publică textul oficial; statele trebuie să adopte legislație națională de aplicare, convenția nefiind self-executing.

Convenția unică asupra stupefiantelor din 30 martie 1961 rămâne piatra de temelie a regimului internațional de control al drogurilor narcotice.

Imagine: sediul ONU; Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Single Convention on Narcotic Drugs. Textul tratatului: Single Convention on Narcotic Drugs, 1961 (UNODC).