La 21 mai 1997, Adunarea Generală a ONU adoptă Convenția privind dreptul utilizărilor nenavigabile ale cursurilor de apă internaționale — cadrul-cadru pentru apele de suprafață și subterane care traversează frontiere.

Textul cere utilizare echitabilă și rezonabilă, notificare a proiectelor, prevenirea daunelor semnificative și cooperare între statele riverane. Vine după decenii de muncă a Comisiei de Drept Internațional.

Votul: 106 pentru, trei împotrivă. Convenția a intrat în vigoare abia pe 17 august 2014, după ratificarea celui de-al 35-lea stat; numărul părților a rămas modest.

Articolul 7 („obligația de a nu cauza daune semnificative”) a fost cel mai controversat, în tensiune cu principiul utilizării echitabile pe râurile puternic folosite în aval.

Instrumentul completează Helsinki Rules (1966) și influențează acordurile bilaterale de bazin, chiar și pentru statele care nu l-au ratificat.

Textul oficial figurează în colecția ONU de tratate privind mediul (capitolul XXVII).

Convenția cursurilor de apă din 21 mai 1997 rămâne referința multilaterală de bază pentru dreptul apelor transfrontaliere nenavigabile.

Imagine: râu internațional; Wikimedia Commons. Decupată la 16:9.

Sursă consultată: Convention on the Law of the Non-Navigational Uses of International Watercourses. Textul tratatului: UN Watercourses Convention (text oficial ILC/ONU).